Biserica de la Casa de Cultură din Reşiţa – Memorie şi Identitate

modelmic

Evenimentele istorice şi politice care au urmat după cel de-al Doilea Război Mondial, au făcut ca peste o parte a Europei să se aşeze norii negri ai ateo comunismului.

Noul sistem comunist avea tendinţa de a educa masa populaţiei într- un  spirit ateist, cu scopul de a diminua activitatea de evanghelizare a cultelor religioase.

În România prima măsură de ateizare a fost desfiinţarea prin decretul lege 358 a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco Catolică. Acest calvar a început prin desfiinţarea Şcolilor Confesionale, a tipografiilor care tipăreau presa religioasă şi culminând cu arestarea întregii Ierarhii a Bisericii Unite, care a avut curajul de a predica de la Anvoanele bisericilor împotriva comunismului  şi a metodelor sale de opresiune.

Un regim ATEU, căuta să oblige prin diferite forme, inclusiv închisoare, tortură şi moarte, trecerea la ortodoxie a Ierarhiei, a preoţilor, călugărilor, călugăriţelor şi a credincioşilor greco catolici.

După arestare, Episcopii uniţi au fost duşi la Mănăstirea ortodoxă Căldăruşani, transformată în lagăr, unde Patriarhul Justinian Marina îi vizita periodic, căutând să-i convingă de binefacerile trecerii la Biserica Ortodoxă.

Văzând că nu au „ nici Neam şi nici Credinţă de vânzare” ( cf. Ep. Vasile Aftenie), Patriarhul „şi-a luat braţul ocrotitor de pe dânşii.”

Astfel întreg Episcopatul greco catolic a urmat periplul închisorilor de la Sighet, Gherla, beciurile Ministerului de Interne, unde mare parte din ei au murit din cauza regimului de exterminare.

Întreg patrimoniul bisericii a fost confiscat şi împărţit între Stat şi Biserica Ortodoxă Română.

Peste 2000 de bisericii şi mănăstiri au trecut în folosinţa fraţilor ortodocşi.

Statul ateo comunist împreună cu Biserica Ortodoxă au tras sorţi pentru patrimoniul Bisericii Unite, aşa cum soldaţii romani au tras sorţi pentru cămaşa lui Cristos.

Timp de 41 de ani, Biserica Română Unită a fost scoasă în afara legii, dar nu a putut să fie scoasă din sufletele Episcopilor, preoţilor şi a credincioşilor, care au ţinut aprinsă flacăra  credinţei, primită în anul 1700  la Sfânta Unire  cu Biserica Romei.

În cele ce urmează vom face cunoscut reşiţenilor, dar şi tuturor oamenilor care iubesc adevărul, istoria zbuciumată a Bisericii Greco Catolice din Reşiţa, care se află din 1948 în folosinţa Parohiei Ortodoxe Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş şi a Protopopiatului Ortodox Reşiţa, deşi ea ne aparţine de fapt şi de drept.

Parohia Română Unită, Greco Catolică a luat fiinţă în anul 1837, odată cu trecerea la Sfânta Unire cu Biserica Romei a preoţilor Iosif Teodorovici şi Stefan Bercean împreună cu 30 de familii.

Pentru început, cultul divin s-a ţinut în casa preotului Teodorovici.

Cu ajutorul Căilor Ferate, în anul 1847 se zideşte biserica cu hramul Învierea Domnului Isus Cristos.

În această parohie avea să se nască  la 25 aprilie 1875 Episcopul Martir Dr. Valeriu Traian Frenţiu, mort pentru credinţă la 11 iulie 1952 în lagărul de exterminare de la Sighet.

O altă personalitate  a fost preotul Mâxer Ioan, care a păstorit vreme de 24 de ani  Parohia Greco Catolică din Reşiţa. Sfinţia Sa a început în anul  1935 renovarea bisericii. Astfel a fost înălţat turnul bisericii în care s-au instalat 3 clopote, a fost adăugat coridorul de la intrare, a fost mărit Altarul, adăugândui-se încă o cupolă, constituindu-se totodată şi sacristia.

În anul 1937 – 1938 s-a pictat biserica de către pictorul Sasz din Lugoj şi o echipă de zugravi. Pictura a fost de o valoare excepţională, pictorul Sasz fiind elevul profesorului Virgil Simionescu.

Aureolele tuturor sfinţilor au fost pictate prin aplicare de foiţe din aur.

Suma totală care s-a plătit pentru pictură a fost de 18 milioane lei.

Iconostasul a fost lucrat în lemn de stejar, cu tablouri pictate în ulei, iar aureolele au fost lucrate în microni de aur.

 

   Inventarul Bisericii la 25 august 1948 se compunea din:

Biserica parohiala, construită în anul 1847

Casa parohială, care avea 5 camere, birou, sală pentru cor

Casa cantorului, care avea 4 camere şi a fost cumpărată de la evreul Volf

Casa nr 22, care era închiriată

Terenuri extravilane în suprafaţă de 24 hectare, pe care în prezent se află o biserică ortodoxă (biserica de la Poliţie), instituţii ale statului şi blocuri

Cimitir (actualul cimitir nr 6)

1 Potir cu Disc şi Linguriţă din aur

1 Potir din aur cu pietre preţioase

Tabernacol din marmură cu uşi de argint

Cădelniţă şi sfeşnice de argint

Arhiva parohiala şi o colecţie de cărţi şi icoane vechi

Matricolele Botezaţilor, Cununaţilor şi Decedaţilor din 1837 până în 1948

Preotul Mâxer a fost informat de către un prieten, care era angajat al Securităţii că va fi arestat în acea noapte. Astfel reuşeşte să fugă la Bouţar, iar de acolo la Vulcan, unde se angajează la o fabrică, fiind considerat de către Securitate ca nerevenit şi activ, deoarece oficia clandestin servicii religioase.

La 27 noiembrie 1948, biserica şi întreg inventarul au fost preluate de Biserica Ortodoxă Română.

În anul 1968 este instalat în biserica preotul Vasile Petrica, care deşi era botezat greco catolic în Biserica Unită din Scăiuş, a hotărât schimbarea a tot ceea ce amintea de greco catolicism. Astfel a fost ştearsă vechea pictură şi înlocuită cu alta, au fost scoase băncile şi vândute în satele craşovene, au fost înlăturate Statuile Sfintei Tereza şi a Sfântului Anton, dar cel mai grav, au „disparut” Potirele de aur şi Tabernacolul.

Odată cu abrogarea decretului 358 din 1948, Parohia Română Unită, Greco Catolică Reşiţa îşi reia activitatea pastorală, după 41 de ani spre dezamăgirea celor care ne voiau îngropaţi pentru totdeauna.

Prin adresele înaintate de Preasfinţitul Ioan Ploscaru, Episcopul Lugojului şi transmise Protopopului Vasile Petrica de noul preot greco catolic Marian Ilie Ştefănescu, se cere retrocedarea de îndată a bisericii şi a întregului inventar.

Protopopul Vasile Petrica refuză retrocedarea, deşi însuşi Mitropolitul Nicolae Corneanu îi cere acest lucru.

Faptele acestui protopop nu se opresc aici!

Venind de la o conferinţă a PNL, susţinută la Casa de Cultură, Ilie Ştefănescu, tatăl preotului Marian Ştefănescu trecea prin faţa Bisericii Protopopiatului Ortodox, unde se afla preotul Vasile Petrica, care după un schimb de replici îi aplică lovituri cu umbrela în cap, provocându-i leziuni, care au necesitat îngrijiri medicale şi pentru care a primit Certificat medico legal. Domnul Ilie Stefănescu la acţionat în instanţă pe protopopul Petrica, unde a şi câştigat daune.

În anul 2009 Episcopia Română Unită, Greco Catolică Lugoj, împreună cu Parohia Greco Catolică Reşiţa au deschis Proces la Judecătoria Reşiţa, prin care au solicitat retrocedarea bisericii, a casei parohiale şi a terenului.

Procesul s-a tergiversat mult timp deoarece pârâţii, în speţă Parohia Ortodoxă Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş a invocat diferite argumente, care nu aveau nici o legătură cu situaţia reală.

Sentinţa Judecătoriei Reşiţa a fost în defavoarea noastra.

A urmat apelul pe care l-am facut la Curtea de Apel Timişoara, unde am primit câştig de cauză. La un moment dat, Curtea de Apel  a cerut o expertiză asupra bisericii şi nu numai. Fiecare parte s-a prezentat la biserica de la Casa de Cultură. Biserica Ortodoxă prin reprezentantul ei, în persoana preotului Sevastian Pană au prezentat trunchiat istoricul parohiei. Când am spus expertului că ceea ce spune preotul nu este adevărat, dl. Sevastian Pană mi-a replicat: „îţi dau două palme şi te scot afară din biserică!”. Un preot pentru care minciuna este tot una cu adevărul îmi spune că mă scoate afară din biserica moşilor şi strămoşilor mei.

Parohia Ortodoxă a făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, unde s-a pierdut definitiv şi irevocabil biserica. Nu acuzăm ci constatăm faptul că Justiţia Română are mai multe feţe, unele care se schimbă după cum bate vântul.

Dar Justiţia Divină nu va putea fi înşelată sau cumpărată, iar odată  şi odată, Biserica de la Casa de Cultură se va reîntoarce la adevăraţii proprietari!

 

Mihele Bogdan Andrei

Preşedinte Asociaţia Generală a Românilor Uniţi, Greco Catolici Reşiţa

 

 

 

 

 

Stiri similare

2 Comentarii

  1. Maxer Vasile

    Domnule Sergiu Taban, va felicităm din inima pentru acest articol. Sunteti singurul jurnalist, care a avut curajul de a prezenta istoria si auferinta comunității greco catolice din Resita. Unchiul meu, preotul Maxer Ioan a fost preot paroh in aceasta biserica vreme de 25 ani. Toate cele scrise in acest articol sunt realități, care nu pot fi sterse cu buretele de ortodocși.

    Raspunde
  2. Paul Octavian Surdei

    Sergiu Taban te felicit pentru inițiativa de a aduce la lumina trecutul unei biserici care a avut de suferit si care inca sufera. Nu il cunosc personal pe Mihele Bogdan, dar ii urmaresc articolele si dorinta de a face cunoscut resitenilor drama bisericii Unite greco catolica.
    Aceasta biserica trebuia sa fie retrocedata, dar popi ortodocsi nu lasa vrabia din mana pe cioara de pe gard!

    Raspunde

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei