Brexit sau nimic nou pe frontul de vest

Brexit

Nominalizarea Theresei May pentru funcția de prim-ministru de către Partidul Conservator după referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană a fost relativ surprinzătoare. Motivul este simplu: actualul prim-ministru a fost unul dintre campionii împotriva Brexit. Curios cel puțin, cum conservatorii au nominalizat-o pe aceasta pentru a conduce politica britanică de ieșire a țării din Uniunea Europeană, ceea ce trebuia să se întâmple pe 29 martie anul acesta.

Întâmplător sau nu, iată că Theresa May nu reușește în acest demers, nu reușește încă să pună în aplicare rezultatul votului popular de la scrutinul din 2016. Este, de asemenea, curios cum, din motive diferite, majoritatea parlamentarilor conservatori, dar și cea a laburiștilor, votează împotriva acordului semnat de May cu Uniunea Europeană pentru Brexit.

Conservatorii susțin că tratatul de ieșire ar menține un fel de uniune vamală cu europenii, laburiștii declară că sunt preocupați de frontiera cu Irlanda de nord; adevărat, două motive diferite. Pe fondul neputinței parlamentului de a lua o decizie, analiștii continuă să prevadă un viitor sumbru economic pentru o Mare Britanie în afara Uniunii Europene, au loc marșuri pro și contra Brexit, iar Consiliul european prelungește până pe 31 octombrie termenul pentru plecarea britanicilor din Europa unită.

În acest peisaj să nu omitem și avertismentul președintelui Trump despre duritatea acordului de părăsire a UE, impus de europeni britanicilor.

Am sugerat așadar un peisaj internațional complex ce pare să conțină explicațiile crizei pe care o traversează Marea Britanie, cea mai veche democrație parlamentară din lume. În decursul istoriei sale seculare, parlamentul britanic a mai trecut prin momente dificile: hotărârea de a-l executa pe Carol I Stuart în epoca lui Cromwell sau moțiunea de cenzură împotriva guvernului, căreia prim-ministrul Churchill i-a supraviețuit cu greu în plin război mondial.

Au fost crize tranșate rapid de legislativul de la Londra, hotărârile de atunci ale parlamentului britanic influențând mersul istoriei lumii. Aceasta pentru că britanicii și clasa lor politică au crezut în Cromwell și în Churchill și în locul pe care Marea Britanie trebuie să-l ocupe între statele lumii.

Astăzi însă Anglia și englezii nu știu ce să creadă. În primul rând pentru că nu mai dețin imperiul „în care soarele nu apune niciodată”, în al doilea rând, pentru că Uniunea Europeană nu mai este organizația panstatală în care ei au intrat în 1973. Imperiul și coloniile au fost pierdute și importanța Marii Britanii s-a diminuat după încetarea războiului rece, pe măsură ce puterea militară conta tot mai puțin în interiorul Uniunii Europene.

Acesta este motivul real pentru care s-a întâmplat Brexitul, acesta este motivul real pentru care asistăm la disputele fără niciun fel de rezultat din interiorul parlamentului britanic. Adevăratul motiv este, așadar, locul pe care Marea Britanie, prin elitele ei politice, dar și prin votul popular încearcă să-l găsească în lumea globalizată de astăzi.

Referendumul pentru Brexit nu a fost organizat de premierul David Cameron numai pentru a întări poziția partidului său, Partidul Conservator, în perspectiva viitoarelor alegeri. Referendumul nereușit în primul rând pentru Cameron și conservatori, cei care sperau ca britanicii să spună „Da” rămânerii în Uniune Europeană, răspundea în fapt unei așteptări la nivelul întregii țări în legătură cu soarta sa în lume.

Așa cum Churchill se simțea strivit între bizonul american și ursul sovietic la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, astăzi, Marea Britanie încearcă să-și păstreze poziția primordială între țările lumii, sufocată economic de America, de o Uniune Europeană pe care nu o mai conduce și evident, de noua provocare, China.

Cauza nenumăratelor ezitări ale parlamentului și guvernului britanic ne arată că elitele politice și economice britanice, influențate de cele mondiale nu s-au hotărât încă ce trebuie să facă. Brexitul nu-i afectează numai pe britanici, îi afectează și pe europeni care pierd a cincea economie a lumii, al cărei PIB este de circa 3 400 mld euro. Brexitul îi afectează, deci, pe toți cetățenii Uniunii Europene, chiar dacă există și oameni politici care par să se bucure de plecarea Marii Britanii.

În contextul noilor relații euro-atlantice, al relațiilor între Statele Unite și Uniunea Europeană, plecarea britanicilor afectează și militar politica europeană comună. De asemenea, ca o conotație economică în plus, fostele piețe de desfacere pentru produsele britanice astăzi sunt ocupate sau nu mai există.

Cu alte cuvinte există motive întemeiate să credem că principalul perdant în această poveste care pare fără sfârșit, este de fapt UE în ansamblul ei. Toate acestea însă pot să devină banale considerente dacă ne raportăm la mândria leului britanic, care, indiferent cum i s-a spus – perfidul Albion sau sfinxul britanic – a colonizat și a condus Lumea.

Este adevărat, erau alte timpuri. Astăzi este posibil ca integrarea internațională a economiei britanice  să fie un motiv suficient de important pentru ca Brexitul să se transforme într-un spectaculos pentru unii și jalnic pentru alții comeback, o revenire a Marii Britanii în Uniunea Europeană.

Această poveste a Brexitului trebuie să reprezinte un moment de reevaluare realistă a politicii cu tot ceea ce înseamnă ea, atât pentru orgoliul britanic, cât și, mai ales, pentru birocrația europeană de la Bruxelles.

Cezar DRAGOMAN

Credit foto: meritkapital.com

Stiri similare

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei