Cai verzi pe pereți: Săptămâna Luminată și minunile ei

cai verzi pe pereti

Învierea ne-a prins inevitabil anesteziați de super, mega, extraordinara veste că în „buzunarele” Primăriei Municipiului Reșița vor intra multe milioane de euro. Aproximativ treizeci. Ce mai contează un milion de euro în plus sau în minus. Important este că ungherele portofelului de la capitolul investiții vor fi ticsite de bani europeni. Nerambursabili, asta-i ideea. Că primim și nu dăm. Iar toate aceste milioane, pentru visul reșitean! Speranța moare ultima, fie ea și numită tramvai. Ceea ce nu am înțeles însă este faptul că, în Ghidul specific 4.1, supus spre consultare publică, proiectele pentru îmbunătățirea calității vieții urbane prevăd alocări financiare pentru serviciile de transport existente. Avem serviciu de tramvai funcțional la Reșița și nu știu eu?! Posibil să nu fi înțeles eu bine, deci, din capul locului, îmi asum această înțelegere subiectivă a lucrurilor și, cum acest text este un pamflet, el nu va face obiectul Articolului 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

După ce am luat Lumină și ne-am îndulcit papilele gustative cu pâine și vin, am fost scoși imediat din starea de iertare a tuturor păcatelor de extra, mega știrea că americanii vor veni peste noi. Și nu oricum, ci cu Tesla la ei. Păzea, că nu-i de glumă! Forfota din jurul acestei nemaipomenite și nemaiîntâlnite premiere va restarta viața cotidiană reșițeană. Orice reșițean fără un loc de muncă sau unul prost plătit, în special dintre cei rezidenți, va avea șansa de a trăi visul american. Salarii de mii de dolari, beneficii pe măsură și o populare a urbei ce va fi preluată de prestigioasele instituții de învățământ ca studiu de caz în materie de reușită a revitalizării unui oraș fost industrial. Și, toate astea, pentru ca proiectul cu reintroducerea speranței numită tramvai, să devină realitate. Chiar dacă tramvaiele care au devenit poze de profil pe rețelele sociale la cei mai fervenți susținători ai proiectului vor deraia direct pe liniile deja existente. Până atunci însă ne vom mulțumi cu liniuțele din spatele blocului. Fie ele și strâmbe.

Din celălalt municipiu primim o veste efectiv senzațională. Rămâneți cu oteve, că nici nu știți ce pierdeți! Din adâncul și neliniștitul ținut al plăcilor tectonice, seismul ce va să vie îi va face invidioși până și pe cei din zona Vrancea. Uzzy, Tataee, Caddy și al lor Dj vor concerta… da, ați ghicit, seismic, în municipiul de pe Timiș. Le recomand caransebeșenilor să învețe repede versurile din repertoriul rap al seismicilor de la biugi, altfel vor avea parte de o teslă-n… știți voi unde.

Rămânem tot în municipiul de baștină al celor mai reprezentativi actori de pe scena politică din Caraş-Severin și pe la jumătatea săptămânii, după ce toți am digerat, cum am putut, ce-i drept, mielul fript în mirodenii, de preferință verzi, șeful care a dat lovitura într-un partid i-a urecheat p’ăștia de pe malul stâng al politicii cărășene. Cică și-ar fi păstrat metehnele partidului lu’ nea Nicu și nu vor sub nicio formă dezvoltarea județului. Fals, le-o retează amândurora șeful malului stâng. Județul este pe drumul cel bun. 200 de milioane de euro așteaptă să fie îndesate în portofelele primăriilor din județ. De data asta, nu pentru tramvai. Ghinion, ca să-l parafrazăm pe șefu’ ăl mare, care zilele astea a decis, pentru o mai bună digestie, să aleagă aerul din Regatul Spaniei.

Aflăm zilele acestea că cei de pe malul drept al politicii cărăşene s-ar fi căciulit ceva vreme să-l aibă-n barca lor pe cel care a marcat ani buni politica locală și nu numai. Din cartea unui ilustru și fost de acum adept al politicii de pe malul drept. Pasajele redate în presa locală arată cât de curvă este politica și cum s-au lepădat de el când au prins momentul oportun. Sedus și abandonat, politicianul despre care vorbim nu poate decât să răsufle ușurat că a scăpat atât de ieftin din combinația asta. Chiar dacă, tot zilele acestea, cică șefu’ de la județ ar fi dat rău de tot cu el de pământ și l-ar fi făcut incompetent. Bine, asta reiese doar din titlu și prima parte a șapoului, că-n rest, șefu’ de la județ nu a zis așa ceva. Probabil aceste aspecte vor fi lămurite de către el și cei doi autori ai articolului, pentru că este posibil ca, din prima întâlnire face to face, cei doi să nu fi înțeles prea bine cerința șefuțului.

Nici viața de liceu nu mai este ce a fost. Șmecheria de a chiuli sau a lua note proaste nu va mai putea fi ascunsă pentru multă vreme. Sau cel puțin ea va fi secretă până părintele își va verifica mailul sau aplicația prin care tutorele va fi avertizat sonor că odrasla lui a lipsit de la materia care, oricum, nu-i va dezvolta prea mult personalitatea și nici nu-i va deschide noi orizonturi. Acum îmi și imaginez discuțiile dintre părinte și odraslă, când primul îl va lua la rost pe cel de-al doilea cu privire la crima comisă. „Bă, de ce ai lipsit de la Tehnologia Fluxului Aberant? Băi, mama (tata), mă lași?! Oricum mergeam degeaba, că în afară de a ne spune pagina de la care să învățăm, nu aflam nicio noutate”. Asta în cazul părintelui/tutorelui care vrea să pară mai exigent. Că-n cazul celor care am constatat de ceva vreme că sistemul de învățământ e unul ce și-a pierdut din consistență și utilitate, îi vom spune copilului sec: „Ai grija să te încadrezi în limita de absențe”, „Vezi să iei și tu cinciu’ vieții la fluxul aberant sau cum dreaq s-o numi materia”. Despre note nu are rost să mai vorbim, că de cele mai multe ori sunt irelevante și dacă nu bagi mâna adânc în buzunar, riști să te trezești cu un copil, în pragul maturității, lipsit de perspectivă. La capitolul psihopedagogie și interes în a-l face pe copil să-și înțeleagă scopul în viața și, totodată, rolul școlii și al cadrului didactic, rezultatul căutării este „not found”. Pe când și un sistem de monitorizare al „absenței” din viața elevului a cadrului didactic? La trei absențe, out, zic …

Mergând pe firul apei celui mai mare fluviu ce străbate pitorescul peisaj cărășean, ajungem în orașul unde educația civică pare a fi rudimentară. Cel puțin asta lasă să se înțeleagă chiar șeful tribului. Și cum nu puteam încheia periplul nostru imaginar prin viața cotidiană a habitatului fără a face referire și la comportamentul grobian dintre sibilă și șeful tribului… Cei doi s-au porcăit ca la ușa cortului, preoteasa amenințându-l cu procese interminabile și cu despăgubiri însemnate ce îi vor afecta serios buzunarul personal al șefului de trib. Totul a ținut extrem de puțin, semn că nici minunile nu mai sunt ce au fost odată, și a două zi, după ce s-au făcut de rușine pe social media, evlavioși, s-au pocăit și și-au cerut scuze unul altuia, sub pretextul Săptămânii Patimilor. Preoteasa a făcut prima pasul, ceea ce ne face să afirmăm, din nou, că nici noțiunea de gentleman nu mai e ce-a fost pe vremea antichității greco-romane.

 

John GAVRILESCU

Stiri similare

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei