Cărăşeanca Alina Celia Cumpan și-a lansat primul volum în Statele Unite ale Americii

modelmic

„Wasted gift-Poems of destiny/Har risipit-Poemele destinului”, un nou volum de poezie semnat de cărăşeanca Alina Celia Cumpan, a fost lansat de curând la Chicago, în Statele Unite ale Americii.

Organizat într-una dintre cele mai prestigioase galerii de artă de pe Michigan Avenue, evenimentul a fost onorat de numeroşi oameni de litere, artişti, creatori de poezie, artişti plastici, reprezentanţi ai comunităţii româneşti, numeroşi prieteni, cu toţii dornici să-i fie aproape autoarei, la debutul său pe tărâm american. Nu oricine se poate mândri cu o astfel de reuşită, cu două cărţi de poeme lansate pe două continente. Pentru că în urmă cu opt ani, la Reşiţa, a fost lansat „Între două lumi şi mine”.

Alina Celia Cumpan, se refugiază nopţile în vers, se dezbracă de ea până la piele şi dincolo de ea, coboară în adâncul adâncului ei, agăţată de gânduri, trăiri, visuri, nelinişti, întrebări, pentru a se reîntâlni pe sine, pe ascuns, fără s-o vadă cumva cineva, într-o perpetuă stare adolescentină. După un timp, cam cât durează o poezie, un capitol ori un volum, se spală pe ochi şi pe mâini şi se transformă fără să clipească în Cea-Puternică-şi-de-Neatins. Şi asta pentru că are de purtat prin viaţă un har, ce – Har Domnului! – i-a fost hărăzit printr-un hazard. Ce întâmplare fericită, să porţi cu tine prin viaţă un nume plin de alinare şi har!”, scrie în cuvântul introductiv, Nicu Alifantis. Vă prezentăm în continuare un interviu cu cărășeanca stabilită în prezent în SUA:

Reper 24: Onorantă această semnătură pe volumul de poezie bilingv. Cum se explică apropierea de cunoscutul muzician?

Alina Celia Cumpan: Pe Nicu Alifantis l-am „cunoscut” cam pe atunci pe când mi-am cunoscut şi umbra şi acordurile din „Umbra” lui mi-au marcat copilăria şi adolescenţa. „Te rog pe tine umbră să redevii fiinţă” mi-au fost versurile cântate multe nopţi şi zile. L-am întâlnit cu privirea pentru prima dată pe scena Festivalului Internaţional de Jazz de la Gărâna în 2007 şi l-am cunoscut personal abia în vara lui 2008 la Vama Veche pe scena de la FolkYou. În 2009 l-am invitat la Reşiţa în cadrul Galelor Studenţeşti, atunci când coordonam activitatea Casei de Cultură a Studenţilor din Reşiţa. Cu câteva săptămâni înainte de plecarea mea din România, mi-am luat rămas bun de la Nicu Alifantis, tot acolo unde l-am şi cunoscut, în Vamă. Cuvintele de încurajare mi-au fost cuvinte de căpătâi în noua viaţă începută în State Unite. Dacă el mi-a dat un „cec” de încredere în alb, nu puteam dezamăgi aşteptările unuia dintre cei mai frumoşi români întâlniţi de-a lungul vieţii. Acceptul lui de a-mi realiza prefaţa m-a onorat peste măsură, obligându-mă la mai mult.

image2

R24: Sunt versuri dedicate „tuturor celor care mi-au dat şi mi-au luat speranţe, mi-au clădit şi mi-au dărâmat aşteptări, m-au păstrat în poveştile lor şi m-au alungat din ele, m-au împins în faţă şi în spate pe drumurile începuturilor şi sfârşiturilor, pentru a da viaţă poemelor destinului. „Cum s-a născut această a doua carte?

A.C.C: Această carte s-a născut la răscruce de continente, în „oraşul vânturilor” (Chicago) acolo unde viaţa m-a adus pentru un timp sau pentru totdeauna, pe străzile de pe care Mircea Eliade a plecat spre străzile îngerilor, s-a născut pe malurile Marilor Lacuri cu gândul la malurile Caraşului, s-a născut la începutul unor noi poveşti şi la capătul altora. Cum s-a născut? S-a născut din experienţe inedite şi miracole trăite.

R24: Ce te motivează să scrii, de unde inspiraţia? Şi-apoi, împărtășești cititorilor noştri ce se ascunde în spatele titlului „Har risipit”? priveşti cumva înapoi cu mânie?

A.C.C.: Motivaţia scrisului nu e ancorată în ceva anume; ea pluteşte în mine şi dacă nu îmbrac zi de zi câteva pagini în cuvinte mă simt incompletă odată cu lăsarea întunericului. Mă inspiră liniştea şi singurătatea, colţurile întunecate ale existenţei şi lumea din spatele uşilor închise. „Har risipit”, e un tribut adus anilor în care mi-a fost greu să scriu în limba în care m-am născut, în limba română, „focusată” fiind la maximum pe asimilarea limbii engleze, fără de care nu aveam nici o şansă aici. Harris, fiul meu, e prezent în titlul volumului de debut în America, printre litere…HAR RISipit, căci viaţa-mi ultimilor 3 ani începe şi se termină cu el, el fiind marele har al împlinirilor mele personale.
Mânie? Nicidecum! Plastic vorbind, chiar dacă eu şi toţi cei plecaţi din România am luat cu noi doar identitatea naţională la plecare, (pe acel RO al codului de ţară ISO ALPHA 2), refuz să cred că din ROmânia a rămas doar MÂNIA – a celor plecaţi sau a celor rămaşi. Nu există mânie în spatele unor decizii ce-ţi aparţin în totalitate. Rădăcinile mi-au fost şi îmi sunt în România acolo unde părinţii au „plantat” copacul vieţii pentru mine, chiar dacă aripile îmi sunt în America.

image3

R24: Din diferite motive să scoţi o carte, nu-i cel mai uşor lucru în România. Iată că în America, se poate! Cu efort financiar ?

A.C.C.: În mod surprinzător, efortul financiar este zero! Sistemul de publicare ca „self publisher” este extraordinar de prietenos cu scriitorii, fără implicaţii financiare. Odată acceptat proiectul de către editură (Create Space – un afiliat al Amazon), ea este cea care îţi publică şi distribuie cartea, acordând scriitorului o cotă parte din vânzarea fiecărui exemplar, ce îţi este atribuită în baza drepturilor de autor. Ţin să mulţumesc Dianei Doroftei, co-autor de bestseller la categoria România pe Amazon (cu Micuţa Carte a Înţelepciunii Româneşti) care mi-a decodat secretele publicării în Statele Unite, făcându-mi proiectul realizabil mai uşor decât aş fi sperat. Oare merit atât de mult?! (n.e.: aici puteți citi însemnările Dianei Doroftei despre un vis împlinit http://dianadoroftei.com/un-vis-pentru-un-vis-har-risipit-chicago/)

„Lansarea a fost un succes!” spune Alina Celia Cumpan “„Am avut peste 60 de participanţi şi au sosit invitaţi din New York şi din California. Mă simt binecuvântată! La Universitatea Loyola una din profesoarele care predă business affairs şi care a participat la lansare (dintr-o întâmplare fericită) va susţine un curs special despre proiectul acesta în faţa studenţilor săi. La aşa ceva nu m-am gândit vreodată. Proiectul mi-a adus propuneri de colaborare în proiecte inedite despre care am să pot vorbi în momentul demarării lor. Evenimentul lansării a fost sursă de inspiraţie pentru mai mulţi şi poemele au primit foarte bune reacţii din partea americanilor prezenţi. Mi s-a spus că am scris „poezie în poezie”, dar eu zic că am scris doar ceea ce îngerii mi-au dictat.

image6

R24: Cine a asigurat traducerea, ilustraţia, şi celelalte lucruri care fac să privim acum cu admiraţie la noul tău “copil”?

A.C.C: Traducerea volumului bilingv, ilustrația copertei, grafica şi corectura în limba română au fost facilitate de o echipă extraordinară de români pe care i-am cooptat în cadrul acestui proiect. Traducerea în engleză a fost asigurată cu mult profesionalism de Arabela Saavedra Duque – traducător foarte bine cotat pe piaţa marilor edituri din România la capitolul traduceri în şi din română precum şi alte limbi. Grafica de copertă a fost realizată de Ştefan Caravan, absolvent al Liceului de Artă Sabin Pautza din Reşiţa, un foarte talentat grafician şi plastician ce din păcate nu profesează în faţa unui şevalet. Corectura textului în limba română a fost făcută de prof.univ.dr. Dorina Chiş-Toia ce mi-a fost şi dascăl în anii de studenţie la Reşiţa. Grafica volumului a fost posibilă cu sprijinul clujeanului Radu Popescu pe care l-am întâlnit, deloc întâmplător, în Chicago.„Copilul” e reuşit datorită profesionalismului colaboratorilor de proiect cărora le mulțumesc şi pe acestă cale.

R24: Vise, vise, magazinul universal de vise, l-a cuprins şi pe al tău. Ai visat ca această lansare a cărţii să aibă loc la Iarca Gallery?

A.C.C: În 2010, atunci când m-am stabilit în SUA, am vizitat pentru prima dată aripa nouă a renumitului Institut de Artă din Chicago unde multe din lucrările lui Constantin Brâncuși se află la loc de cinste alături de cele ale lui Salvador Dali. Am visat atunci la ziua în care am să pot avea cândva şi eu o lansare undeva, în apropierea Institutului…dar visul era doar un vis. Și totuşi, iată că după 5 ani, lansarea a avut loc vis- a- vis de Institutul de Artă, în Iarca Gallery, a unui conaţional. Întâlnirea cu Costel Iarca a fost o altă minune rezervată de Marele Creator. L-am cunoscut pe artistul plastic, într-o biserică românească din Chicago. Lui nu am să-i mulţumesc direct pentru amabilitatea de a-mi găzdui lansarea, ci am să fac aşa cum mi-a solicitat, mulțumirile mele trebuind să fie transformate în rugăciuni spre Cer.

image7

R24: Alina Celia Cumpan, scrie cu nerv, invocă îngerii, adesea „caută potecă între cer şi pământ”, se „plimbă cu visurile în portofel”, „schimbă moneda vremurilor” şi spune că „pe schela cuvântului se construieşte iertarea”. Însă în „Naşterea sub bis” stă „cheia”: „Departe de ţara minunilor mele rescriu povestea printre nori, litere şi durere. În lecţii pentru inimi şi degete ştiu c-am să mă nasc din nou”. Întrezărim aici o promisiune, ar putea să se mai contureze ceva în viitor?

A.C.C: După un mare decalaj în publicare (de la debutul în România până la debutul în America), proiectele în desfăşurare sunt numeroase. Pregătesc acum „Poemele Iubirii” după „Poemele Destinului ” şi vreau să fac o reeditare bilingvă la „Între două lumi şi mine”. Cele aproape 20 de jurnale scrise în ultimii 5 ani se vor transforma şi ele în ceva minunat pentru cititor, însă despre acest ultim proiect nu am să dezvălui foarte multe acum.

La evenimentul lansării Alina Celia Cumpan, a semnalat şi iniţierea proiectului său filantropic, cu alte cuvinte jumătate din suma rezultată din vânzarea volumului „Har risipit” va fi donată Rotary District 2241 România-Republica Moldova. “Gestul meu are menirea de a promova o altfel de diplomaţie, una pe care am descoperit-o în comunitatea rotariană şi de care m-am îndrăgostit. În Rotary am găsit solidaritate, moralitate, verticalitate, demnitate, filantropie, bucurie, prietenie şi diplomaţie. Din însumarea lor, simt că Rotary promovează la nivel internaţional ceva mai puternic decât diplomaţiile culturale, economice, etc. Rotary promovează diplomaţia inimilor pentru inimi, ajutându-mă să fiu un dar al lumii...”

image5

Încrezătoare în steaua sa norocoasă, Alina Celia Cumpan a plecat în urmă cu cinci ani, să-şi urmeze visul american. A lăsat în urmă satul său natal Mercina, a lăsat şi directoratul Casei de Cultură a Studenţilor din Reşiţa, dar şi funcţia de purtător de cuvânt al Primăriei municipiului Reşiţa. Nu priveşte în urmă cu regret, ci doar înainte, cu optimism , bucurie şi convingerea că „mâine” e o altă zi, surprinzătoare, în care miracolele prind contur pentru cei ce cred în ele!

nota autorului – Clubul Rotary Reşiţa, intenţionează să organizeze în viitorul apropiat lansarea on-line a volumului de poezii „Har risipit”, cu participarea autoarei.

Adriana BAGHIU

Stiri similare

3 Comentarii

  1. Jurassic

    Excelent interviu, ne bucura ascensiunea Alinei Celia Cumpan si mai ales ca dincolo de ocean nu a uitat de versul romanesc, Bravo Alina draga! Reprezinti cu cinste cultura cărăşeană!

    Raspunde
  2. Alina

    Felicitari Alina Celia Cumpan! Mă bucur nespus de mult pentru tine! Esti o fata extraodinara! Felicitari pentru articol! Ne bucuram sa citim asemenea stiri despre semeni de-ai nostri!

    Raspunde

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei