Cu mască, fără mască….

a

Întreaga noastră viață e o scenă pe care ne jucăm fiecare, după posibilități, rolul pe care îl avem, cu mască sau fără mască. Nu strâmbați din nas că așa e. Haideți să fim sinceri cu noi înșine și să recunoaștem că întreaga noastră viață e de fapt o suită de roluri în care schimbăm măștile mai des decât șosetele.

Dacă nici acum nu vreți să recunoașteți adevărul, să exemplificăm: La slujbă ne punem masca de lingușitori ș-i mai ardem șefului o limbă-n dos, doar, doar ne ține minte și ne trece pe lista de premiere de la sfârșitul anului, sau obținem o promovare înainte de termen sau pe „merite“…nemeritate. Când ieșim din birou acestuia schimbăm masca și mârâim la primul coleg care nu ne-a făcut nimic personal, dar știm că e în dizgrația șefului. Implicit îi mai ardem o limbă, doar, doar ne iasă pasiența.

În drum spre casă, la volan, schimbăm din nou masca și ne dăm șoferi de raliu, îl tachinăm pe un moșulică ce își permite să circule cu viteza legală, claxonăm în coloană sau după vreo fustă mai scurtă. Dacă ne oprește vreun polițist în trafic, schimbăm din nou masca și o punem pe aceea care arată umilință, bună-voință, implorăm iertare, în speranța că vom scăpa fără 2 – 3 puncte de amendă.

Ajunși acasă, altă mască, alt caracter, alt personaj. Ba că ciorba e prea rece, ori friptura e prea arsă, ba că nu e curat în casă, ori că plozii sunt prea gălăgioși și ne certăm consoarta, să știe cine-i șeful în casă. Uităm însă un lucru: și ea are o slujbă, și ea are șefi, și ea are program extra precum spălat, călcat, lecții cu cei mici, mâncare, cumpărături și alte cele. Dar noi nu și nu, avem masca de soț autoritar și gata.

Dacă ieșim cu vreun amic la bere, ori la o tablă pe banca din fața blocului, avem deja altă mască; aceea de băiat de cartier și începem să-l tachinăm, să-l luăm peste picior, să spunem bancuri porcoase cu blonde, fără nicio aluzie la culoarea părului soției amicului și tot așa. Asta zi de zi, ceas de ceas.

Abia în fața oglinzii, când ne bărbierim, ne vedem adevărata față; oftăm, strâmbăm puțin din nas și ca lucrurile să fie ok, iar noi mulțumiți de noi înșine, punem o altă mască, aceea de indiferență, de mulțumire de sine, de împăcare cu noi înșine.

În acest amalgam de roluri, mai mult sau mai puțin bine definite în viața noastră, uităm să mai punem o mască: aceea a sănătății. A sănătății noastre și a celor din jur. Protestăm și suntem mari în gură pentru obligativitatea purtării măștii, dar e imposibil să nu avem un prieten, o cunoștință, un vecin care la un moment dat s-a infectat. „Da, dar a fost o simplă răceală“, veți spune. Doamne ajută că a fost doar atât. Dar vin și întreb: aveți garanția că în cele 5 – 7 zile de când a luat virusul și l-a plimbat de colo, colo, fără să știe, nu a îmbolnăvit și un bătrân, sau o persoană cu alte boli asociate care acum se zbate pe patul de spital, în secția de ATI sau…mai rău?

Și apropo de mască, de azi e posibil să fim obligați să o purtăm, fiecare dintre noi, la fel ca în starea de urgență. Asta pentru că au crescut foarte mult cazurile și în Caraș-Severin și în secțiile de ATI și în saloanele în care se tratează acești pacienți.

Și asta pentru că mereu purtăm o mască pe față, dar, de cele mai multe ori, nu pe aceea care trebuie.

 

Dan AGACHE

Distribuie pe:

Stiri similare

1 Comentariu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei