De ce 1 septembrie?

modelmic

Anul bisericesc nu este acelaşi cu anul civil. Puţini dintre noi ştim acest lucru. După tradiţia creştină se spune că Domnul Iisus Hristos şi-a început activitatea chiar în această zi atunci când a luat cuvântul în sinagogă. Un alt argument este cel al creaţiei care ar fi început tot în această zi. Recent întors de la Muntele Athos am fost fascinat de o icoană bizantină în care Domnul Hristos ţine în mâna dreaptă globul pământesc şi îl măsoară cu un compas, parcă prea mare pentru planeta noastră.

Şi mai surprins am fost atunci când am aflat că, de fapt, icoana se referă la timp şi nu la spaţiu! Totuşi cu un compas se măsoară o distanţă fizică, de ce oare Hristos măsoară timpul cu un compas? O altă întrebare mi-a mai trecut prin minte: de ce în bisericile noastre nu îşi găseşte rostul un ceas, care să ne ticăie toată Liturghia?

Sau un telefon mobil a cărei sonerie nu a fost oprită! Aceste întrebări îşi au răspunsul tot în cultul bisericii. În Biserică şi în Liturghie timpul are o valoare mistagogică, tainică şi eshatologică – el tinzând a deveni un „prezent continuu” al Împărăţiei lui Dumnezeu. Spunea un teolog al zilelor noastre că viaţa noastră se desfăşoară între un Paşti şi altul, între o Duminică şi altă Duminică, între o Liturghie şi următoarea Liturghie.

Toată viaţa liturgică a Bisericii ce se desfăşoară devine astăzi în timpul liturgic. Chiar şi evenimentele care au avut loc în trecut – „în vremea aceea” – prin cultul liturgic, sunt aduse într-un prezent real şi întru-un veşnic astăzi. Timpul Bisericii nu este altul decât cel care se scurge prin ceasurile noastre. Este acelaşi, numai că toate clipele petrecute la Biserică şi la dumnezeiasca Liturghie au o altă valoare şi o altă semnificaţie. Nu este o pretenţie absurdă a Bisericii de a fi altfel decât lumea, pentru că lumea îşi revendică rădăcinile ei firave şi neputincioase în Biserică – trupul tainic al lui Hristos Dumnezeu.

Indiction

Înainte de fixarea unei ordini temporale lumeşti, civile, părinţii de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea au stabilit ca anul bisericesc să înceapă la 1 septembrie. Considerentul dumnezeieștilor părinţi a fost legat de un amănunt biblic amintit mai sus – începutul activităţii de propovăduire a Evangheliei de către Mântuitorul Iisus Hristos s-a făcut la începutul lunii septembrie. 1 septembrie nu este o reminiscenţă din cultul iudaic, ci este momentul în care Dumnezeu a sfinţit timpul! Așadar, 1 septembrie nu este o invenţie nouă a Bisericii.

Toate sărbătorile din calendarul nostru gravitează în jurul acestei zilei. Dincolo de toate semnificaţiile teologice şi istorice enumerate, 1 septembrie devine un nou moment special de rugăciune. Nu avem timp de biserică de multe ori, dar în fuga mijlocului de transport ne putem aminti că, dincolo de duşmanul timp, există un timp care ne sfințește. O clipă de rugăciune sinceră şi curată cântăreşte, poate, cât un an întreg de zbucium lumesc. A ne ruga este un timp câştigat iar 1 septembrie este mereu un început.

Valentin Popovici

Stiri similare

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei