De ce Merkel pierde și Macron nu câștigă?

modelmic

Nu e o întrebare retorică. Răspunsul este, aparent, criza migranților, dar aparențele, așa cum se știe, înșeală.

Întrebării din titlu trebuia să-i adăugăm și de ce populiștii câștigă alegerile în Italia, Polonia, Cehia și Ungaria și fac scoruri importante și în celelalte țări europene.

Probabil că acestor întrebări trebuie să-i alăturăm și motivul pentru care o anumită parte a societății civile și a presei vehiculează cu atâta voluptate termenul de iliberalism, apărut și consumat foarte repede în viața publică în a doua parte a anilor 1990, născocit în fapt pentru evoluția politică din fosta Yugoslavie.

Nu Merkel și Macron, nu Soros sau iliberalismul generează această schimbare, către așa-numitul populism în politica europeană, schimbare susținută de o mare parte a cetățenilor europeni. Asistăm, de fapt, la dispariția lumii politice tradiționale stabilite la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în America și Franța și care îi împărțea pe politicieni în „de stînga” și „de dreapta”, liberali și conservatori, social-democrați și conservatori sau verzi, socialiști sau creștin-democrați.

Astăzi Europa începe să voteze altfel, pentru formațiuni politice care-i reprezintă pe cetățeni, fără a ține cont de stânga sau de dreapta politică. Structura socială a Europei de astăzi determină acest lucru, o structură diferită total timpurilor filozofiei lui Marx în care clasa asuprită se lupta cu cea asupritoare; la noi, proletariatul și țărănimea cu burghezia și moșierimea.

De fapt, asistăm la o revoluție pașnică, care readuce identitatea omului obișnuit acolo unde el trăiește, în comunitățile locale, regionale și naționale. De regulă, revoluțiile au fost provocate de aroganțele privilegiaților. Această revoluție pașnică despre care vorbim, de întoarcere naturală la valorile naționale, este provocată de aroganța Bruxelles-ului și a zecilor de mii de funcționari plătiți gras din banii noștri, ai locuitorilor „Europei Unite”.

Bruxelles-ul și aroganța funcționarilor săi, o categorie devenită stat în stat și scop în sine generează dărâmarea eșafodajului european clasic, cu tot cu politicienii care, și cosmetizați, asemeni lui Macron, dar și blocați în proiect, ca Merkel, nu înțeleg că lumea de astăzi nu mai poate fi condusă de directive, de servicii, de ceea ce spunem că este sistemul; sistemul în care trăiesc bine numai privilegiații din instituțiile europene și conexe lor, spre nemulțumirea contribuabilului, a cetățeanului obișnuit din Europa care îi ține în spate plătind tot mai multe taxe și impozite.

Există o lecție elementară a istoriei: atunci când imperiile, indiferent cum s-au numit ele au devenit captive birocrației de la centru, în cazul nostru, Bruxelles-ul, imperiile s-au prăbușit. Uniunea Europeană, din care România și românii fac de drept parte, trebuie să existe, dar nu pentru funcționari europeni plătiți cu mii de euro lunar sau pentru șefi de stat și de guvern umili și manevrați de această funcționărime, ci pentru noi, cei care plătim pentru bugetul unei Europe care sperăm să fie cu adevărat unită, pentru noi toți.

Sergiu TABAN

Stiri similare

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei