Decembrie 1989 începutul sfârșitului

a

Doar cei nenăscuți sau foarte mici nu își amintesc de acel Decembrie 89. Cu sânge, cu lacrimi, cu frică și speranță, cu dorința de a scăpa de un dictator și de regimul său, cu dor de Europa și lumea civilizată. Cu toții am crezut că acel Decembrie va fi de fapt începutul sfârșitului și chiar așa a și fost.

A căzut un regim, dar drumul către ceea ce am visat atunci e departe de a se fi împlinit. Am visat la o lume frumoasă, la apă caldă și programe la televizor, la prosperitate și locuri de muncă bine plătite, la o viață decentă și magazine cu alimente nu doar cu creveți și conserve de pește. Visam la o viață așa cum mai văzusem că se poate prin vestul Europei, pe la filmele de pe casetele video, ori prin cele prinse cu antena orientată spre sârbi. La toate acestea am visat, ascultând ore în șir Europa Liberă cu pătura în cap și cu becul stins să nu ne audă vecinii. Am crezut în acel Decembrie, de la care se împlinesc în aceste zile 31 de ani, că va fi începutul sfârșitului și chiar așa a și fost….

Atâta doar că nu era începutul sfârșitului pentru dictator și suita sa ci și un început al sfârșitului pentru speranțele și idealurile noastre, pentru România în ansamblul ei. Am vrut libertate și…avem. Avem libertatea de a pleca prin țări străine pentru o slujbă de doi bani dar cu un salariu ce ne permite să mai trimitem câte ceva și acasă la familie, la copii… Am vrut să scăpăm de politruci și incompetenți și…am scăpat. Am scăpat de aceia din 89 și avem în schimb alții; mai răi, mai câinoși, mai fără scrupule. Am vrut să scăpăm de securitatea care ne bătea prin beciurile ei de nu mai rămânea os întreg și…am scăpat. Acum avem servicii de informații. Nu unul ci mai multe dar care au uitat ceea ce înseamnă patriotismul, dragostea de țară, respectul pentru profesie și lucrul bine făcut.

Am vrut să scăpăm de WC-ul din fundul curții, să avem apă și canalizare, să avem drumuri asfaltate, orașe frumoase și locuri de muncă mai bine plătite și …avem. Avem atât de multă nevoie de ele. Avem politicieni care se bat pentru binele lor și vin să ne cerșească mai în scârbă, mai în serios votul din 4 în 4 ani. Și noi…îl dăm. Îi acredităm să ne conducă spre o lume mai bună și ei…o fac. O lume mai bună a lor nu a noastră, dar noi….îi votăm. Am fost singura țară din lume fără datorii externe dar nu prea aveam ce pune pe masă. Acum ne îndatorăm pe generații de acum încolo, dar masa noastră e aproape la fel de sărăcăcioasă. Unii o duc bine, chiar foarte bine, iar alții…Alții se culcă flămânzi și tremură de frig și se întreabă retoric: „De ce am ieșit în stradă în 89“ Pentru a ne fi furată Revoluția? Pentru că ne-am lăsat manipulați și atunci și acum? Pentru că ne-a ajuns cuțitul la os?

Eu m-am împăcat cu ideea că atunci am ieșit degeaba; că au murit oameni degeaba, că totul a fost degeaba. Dar copiilor din ziua de azi, celor de-o șchioapă ce le spunem și mai ales ce le lăsăm pentru când vor fi mari? O țară secătuită de ape, de păduri, de bogățiile naturale? De aur, de grâne, de oameni inteligenți? Pe cine vor acuza mâine; pe noi că nu am făcut nimic ori pe ei că au făcut totul pentru…ei?. Bine că mâine nu voi mai fi, nu de alta dar îmi va fi rușine, tare rușine să mă uit în ochii lor și să nu știu ce să le răspund…

 

Dan AGACHE

Distribuie pe:

Stiri similare

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei