Investiție grandioasă „marca Dunca“ pe Muntele Mic. Peste 6 milioane de euro, investiți din propriul buzunar al afaceristului!

modelmic

Am fost pe Muntele Mic pentru a vedea  la fața locului investiția realizată de omul de afaceri Romeo Dunca. De fapt, începutul unei investiții, pentru că ceea ce ar trebui să fie încă nu s-a împlinit. Vă avertizăm! Acesta nu este un text publicitar, promoțional, de marketing ieftin, pentru că nu avem nicio înțelegere contractuală sau de altă natură cu acest personaj. Ceea ce ne interesează este faptul că acest om, care se întâmplă să se numească Romeo Dunca, a încurajat prin resursele proprii, ca aici, în Caraș-Severin-România, să fie din nou readus la viață termenul de „turism“, realizând cea mai mare și mai importantă investiție privată din România într-o zonă montană!  Niciodată, cel puțin până acum, nu a existat un român care să scoată din buzunar 6 milioane de euro pentru a valorifica o zonă care pe harta turismului exista, dar lipsea cu desăvârșire!

Peisajul de vis, panorama, pitorescul oferit de Muntele Țarcu te fac să zăbovești preț de o clipă și să te minunezi: este posibil să fim chiar noi  privilegiații acestui colț de rai în țara hulită zi de zi? Da, odată ajuns pe Muntele Mic, pare că ai bătut palma cu Dumnezeu și de aici înainte totul nu poate fi decât bine. Pe semne la fel o fi gândit și pământeanul Dunca atunci când a hotărât să poposească în zonă și mai apoi să i se dedice. Doar că lucrurile gândite să funcționeze după o strategie care să împace râul, ramul s-a lovit de interesele sălbatice ale unor vremelnici aleși, la care s-au adăugat și „afaceriști“ de conjunctură, care și-au făcut din investitorul Dunca o țintă. De ce să încurajăm un investitor, dacă putem mult mai ușor să-l descurajăm? Doar că Dunca pare o stâncă, de care atunci când te lovești ți se avariază rău busola în viață. Paradoxal, în acest subiect ar putea avea un cuvânt de spus chiar și Consiliul Județean Caraș-Severin, care este acționar, ce-i drept cu puține procente, în mega-proiectul lui Dunca, un parteneriat public-privat. E drept și aștept să fiu contrazis, dar nu am văzut foarte multe luări de poziții ale decidenților județeni actuali legate de modul în care este blocată succesiv investiția acestui român. Alo, nu e un indian, nu e un neamț, nu e un maghiar, e un român, seamăn de-al nostru care a băgat milioane de euro pentru a pune în valoare o zonă, acest Dunca fără de care pe aceste văi și creste ar fi urcat, eventual, caprele primarului și ale altor aleși zeloși care au învățat o singură comandă auto-distructivă: trasul frânei de mână, atunci când în față ți se deschide larg autostrada oportunităților pentru dezvoltarea zonei tale!

Am stat de vorbă și cu investitorul în cauză, cu turiștii, cu angajații weSki și cu toții sunt de acord că dacă s-ar instaura pacea între autoritățile locale și omul de afaceri, cu siguranță acest lucru ar conduce la dezvoltarea superbei zone, pentru că, așa cum estimează Dunca, încă de mulți ani de acum încolo (să tot fie 5-6 ani) vor avea nevoie cei implicați pentru ca demersuri ce țin de infrastructură rutieră, parcări, acces, cadru legislativ, avize mediu, alte autorizații etc. să poată fi transpuse în practică.

Dar să-l ascultăm pe Romeo Dunca, omul de afaceri care a pus în funcțiune cel mai modern telescaun din Vestul României, obiectiv de interes pentru turiști în valoare de peste 3 milioane de euro:

Același Romeo Dunca mai are între numeroasele sale expozee un punct de vedere interesant care trimite la istoria stațiunii de pe Muntele Mic în secolul XX: „În anii 1936 stațiunea Muntele Mic avea deja zona de promenadă cu iluminat stradal și spațiu de cazare cu încălzire centrală + piscină. Ce s-a întâmplat mai târziu, în anii comunismului a fost o permanentă compromitere a peisagisticii acestui areal prin apariția unui lanț de construcții care nu aveau ce cauta în locațiile respective. Puterea de influență a celor care nu știu sau a celor care privesc doar buzunarul propriu folosindu-se în interes personal de naivitatea și înapoierea în viziuni a edililor locali cu putere de decizie au limitat dezvoltarea acestui frumos areal. El este zi de zi ciuntit de strălucirea pe care ar putea să o aibă și multe din construcțiile apărute subminează șansa ca această zonă să se ridice din punct de vedere urbanistic și arhitectural la nivelul pe care peisajul natural văzut de pe Muntele Mic îl are. Vechiul Telescaun pus în zonă nepotrivită, departe de localitatea Borlova, în locație compromisă fără loc de parcare și situat pe o față a muntelui expusă la vânt. Mai apoi monstrul de 1 milion de tone de beton, o inepție comunistă născută moartă care nici în era ceaușistă nu a funcționat rentabil. Mai târziu apariția unei parcări improprii, neasfaltate unde câteva sute de mașini freacă noroiul după o aventură de multe ori, pentru a ajunge până sus. Binișorul și compromisul sunt dușmanii de moarte ai dezvoltării sustenabile, ecologice și de calitate, iar cei care o promovează în interes personal sunt doar groparii șansei ca frumosul și normalul să poată apărea.

În 2007, Muntele Mic avea deja prin efortul, viziunea și cheltuiala subsemnatului o propunere acceptată de Primărie la acea vreme, de dezvoltare reală care ar fi putut face ca 5000 de turiști să poată schia civilizat și ecologic pe munte, iar pentru a fi rentabilă această stațiune, ea a fost gândită a fi legată de lacul din Poiană Mărului, astfel încât vara să poată de asemenea să fie frecventată. Interferența celor dornici de câștig fără a investi mai nimic în instalații ca Horațiu Buna de exemplu cât și nemernicia unor cabanieri ce erau deja pe munte ca Gherga + noul venit Răileanu au subminat această șansă de dezvoltare normală a Muntelui Mic. Aluzia pe care o face din nou și din nou acest administrator al SC Muntele Mic Superski la adresa mea e doar un mod de a poleii un rahat, care privit din toate punctele de vedere, e doar un compromis ce transforma zona parcări într-un fiasco aducător de bani unui grup limitat având ca preț subminarea șansei de câștiguri substanțiale din turism a întregii zone. Parcarea trebuia făcută nu ca soluție de acces auto pentru 800 de mașini, ci subdimensionată la max 200. Asfaltată ca obligație a celui pe mâna cui ajungea, ea trebuia să fie destinată ca zonă tehnică pentru proprietarii de pensiunii pentru autocare și microbuze și pentru construirea unei zone tehnice de mentenanță pentru tot ce înseamnă activități colaterale și întreținere tehnică pentru lifturi. În locul skiliftului antic trebuia să apară un telescaun nou de capacitate mare, iar în locul construcțiilor răsfirate de lemn ori chioșcuri și rulote, Primăria trebuia să gestioneze apariția câtorva construcții serioase, trainice și cu arhitectura potrivită cu funcțiunea de servicii. Închirieri, casierie, restaurante și spații comerciale, școli de schi, baruri și apreskiuri civilizate. Acest PUZ cu terenurile și arhitectura construcțiilor respective trebuiau gestionate și scoase la licitație de Primărie și alocate pe bani mulți doar celor ce aveau puterea financiară să construiască bine și scump. Această zonă trebuia să aducă la bugetul Primăriei bani serioși și pe terenul de concesionare și pe construcțiile apărute. O investiție de 10 milioane euro nu era ceva exagerat și ar fi adus doar din impozitul anual 150.000 euro comunei. Accesul turiștilor trebuia făcut cu o gondolă nouă după cum am trecut eu în plan de pe drumul militar unde există loc de 6 ha parcare, iar timișorenii și arădenii, lugojenii ori alți doritori ar fi ajuns mult mai facil în această locație și mai ales pe orice vreme. . Pentru că această variantă de gondolă era pe vale, scutită de vânt, nu pe coama muntelui ca în cazul vechiului telescaun“.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157706929631524″]

Iar Dunca își continuă precizările: „În acest fel drumul se scurta cu 50 km care erau și cei mai greu de parcurs dar ce e foarte important, e faptul că puteau urca 5000 de oameni. În varianta cu parcarea de la 500 de mașini în sus începe țigănia, haosul și mizeria… Telescaunul Vîlsan împreună cu o altă instalație de aceeași capacitate poziționată pe locul anticului Borlova sau într-o alta locație mai potrivită și un baby lift pentru începători ar fi fost suficiente pentru tot fluxul, limitând la minim deranjul cu montarea de lifturi vechi cu capacitate mică. Primăria urma să câștige serios din gestionarea construcțiilor noi, de data asta evaluate, ce urmau să apară și turiștii se distrau civilizat făcându-și nevoile în locuri încălzite și curate nu ca la bâlci în cutii de plastic. Gondola de capacitate mare ce trebuia să facă legătură cu stațiunea a fost adusă de mine în 2008 fiind depozitată în parcarea P1 de la Stână. Ea a fost mai târziu vândută și transportată în Iran pentru că dorința mea de a face ceva serios pe munte a fost subminată de profitorul principal Horațiu Buna cu concursul imbecil al lui Gherga si a altora care au făcut numeroase drumuri pe la Primărie ori au avut discuții de taină cu diverși consilieri care în final au subminat intențiile mele bune și fezabile de bun gust cu rezultatul pe care îl vedeți azi.  Mai puțin Vîlsanu, care e o altă lume…. Azi primăria nu câștigă mai nimic și dezvoltarea aducătoare de arginți pentru comunitate e compromisă. Toate tunurile și tot efortul tuturor e îndreptat împotriva mea, care culmea sunt și singurul care a făcut o investiție serioasă care a adus deja înapoi schiori ce au uitat demult de Muntele Mic. A lua bani de la ei, e treaba Primăriei. Eu mi-am făcut partea. Le-am dat motivația să vină la Muntele Mic, nu la Bansko. Pentru că cei ce se dau cu skiliftul veneau oricum…. Și apropo de afirmația lui Horațiu Buna, că a demonstrat că se poate curata drumul, e tot un plagiat. Eu am fost primul care doi ani la rând, fără nici o remunerație, am ținut accesul la asfalt. Pentru că, chiar și freza de zăpadă cu care atâta caz face, tot eu am cumpărat-o. I-am vândut-o și mai apoi a uitat sa plătească, trebuind să îl execut după ce am câștigat în instanță. Așa că mai încetați cu lauda…“

Da, la fel ca și în cazul textului de mai sus, pe Dunca trebuie să ai timp să îl asculți, să-i pricepi argumentația, ca să înțelegi întreaga piesă și actele ei. Într-o lume a superficialului e tot mai greu să găsești înțelegerea societății, pe care Dunca se bizuie în lupta pe care o duce. Povestea lui are accente dramatice, dar cu toate acestea Dunca pare dispus să meargă până la capăt. Până la capăt pentru dreptate, pentru adevăr, pentru a face cu adevărat ceva grandios, despre care lumea să-și amintească atunci când luptele de azi vor fi devenit istorie.

Sergiu TABAN

Stiri similare

2 Comentarii

  1. Johann Nicolescu

    Consiliul Judetean CS este primul care saboteaza si submineaza turismul in Caras-Severin. Nu e in stare sau nu vrea, cea ce este la fel de rau, sa reabiliteze drumul judetean Prislop-Statiunea Turistica Semenic -9 km, nu modernizeaza drumul judetean Telescaun Statiune Turistica Muntele Mic- , nu se implica in rezolvarea “ruinelor” de pe Semenic si nu cauta solutii de finantare pentru executia de lucrari la drumurile judetene care sa faca accesul mai bun al turistilor la obiectivele turistice din superbul judet Caras-Severin.

    Raspunde
  2. zero

    Același Romeo Dunca mai are între numeroasele sale expozee un punct de vedere interesant: „Vechiul Telescaun pus în zonă nepotrivită, departe de localitatea Borlova, în locație compromisă fără loc de parcare și situat pe o față a muntelui expusă la vânt.”

    Dacă o pală de vânt i-a răsturnat şi stricat elicopterul (lăsat cu rotorul pornit) … problema era locaţia compromisă a vechiului telescaun, nu la … pilot :)
    Da, desigur.

    Raspunde

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei