Oare ce o fi în sufletul lor? Trilogie românească, partea întâi

a

Nu poți să ai un strop de empatie și să nu te întrebi ce o fi în sufletul lor. Unii au prins războiul, foametea și lipsurile de tot felul. Au crescut cu greu și au răzbit în viață fiind învingători. Ei sunt cei ce au muncit 6-7 zile pe săptămână, până la 65 de ani, au ridicat România de astăzi, au scormonit în măruntaiele pământului, au luminat țara asta de la un capăt la altul, au semănat și au cules cu sudoare bobul de grâu cu aromă de pâine coaptă.

Acum au îmbătrânit; parcă prea repede, parcă prea devreme. Au decis că nu mai e momentul să-i încurce pe copii cu durerile și neputințele lor. I-au făcut, i-au crescut, le-au dat o pâine, i-au făcut oameni. Acum e vremea lor, să zboare, să scormonească, să semene bobul miraculos, să-și trăiască viața.

E vorba de bătrâni. De părinții ori bunicii noștri, de cei care ne-au crescut, ne-au apărat și ne-au învățat să fim oameni. Pe unii dintre ei îi găsim la Centrul pentru Persoane Vârstnice din Reșița. Îi găsim doar dacă îi căutăm. Din păcate, nimeni nu îi mai caută, nimeni nu îi mai vede de luni bune. Din februarie mai exact, de când este interzis accesul aparținătorilor la beneficiari.

Ne e dor de ei; am vrea să-i mângâiem și să le spunem vorbe frumoase. Să-i întrebăm dacă îi mai dor oasele, dacă mai pot să doarmă noaptea…Iar ei să întrebe de vecini, de prieteni și foști colegi, de nepoți și strănepoți. Nu se mai poate, pentru că au fost izolați, pentru a-i feri de virusul ăsta ciudat. Vârsta și bolile îi fac mai vulnerabili. Noi, beneficiarii, am înțeles. Ne doare că nu-i putem vedea, dar am înțeles că e pentru binele lor.

Și totuși…….nu e bine. Nu e bine pentru că pentru a 3-a oară virusul lovește centrul din Reșița. Din fericire, în primele două cazuri, bătrânii au fost asimptomatici. S-au tratat și au scăpat. Au avut zile, dar au avut și oameni dragi și iubitori în preajma lor care le-au purtat de grijă.

Acum virusul a lovit din nou. Cu mai multă forță parcă. 7 dintr-o lovitură și nu bătrâni ci asistente medicale, infirmiere, îngrijitoare. Mai e o persoană al cărei rezultat e neconcludent. Bătrâni sunt 11 de data aceasta, confirmați pozitiv la testul pentru coronavirus. Nouă sunt internați în spital, 2 sunt izolați în cămin și mai sunt și alți 7 care au intrat în contact cu ei.

Dacă stai de vorbă cu ei vei afla cu surprindere că nu le e frică de moarte: „Am trăit destul, mamă; poate că până aici a fost să fie. Dar mi-e tare dor de voi“…. Cum poți să reacționezi la asemenea vorbe, rostite simplu, fără frică de moarte, de niște oameni care au trecut prin multe și au văzut multe. Poți doar să faci tot ceea ce depinde de tine pentru a-i proteja, de a le asigura o bătrânețe tihnită și liniștită după tumultul vieții.

Din păcate, la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Reșița, din subordinea DGASPC Caraș-Severin, lucrurile nu merg cum trebuie. De ce? Cine le poate îndrepta? Ce se poate face pentru un strop de fericire adus generației care s-a sacrificat pentru noi?

Răspunsul în episoadele viitoare.

 

Dan AGACHE

Distribuie pe:

Stiri similare

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei