Bocșa culturală, la numărul 100! Omul căruia i se datorează apariția revistei, Gabriela Șerban, ni se destăinuie.

 modelmic

Bocșa culturală, revista trimestrială de cultură, a ajuns, în cel de-al XIX-lea an de activitate, la numărul 100, care va fi lansat în curând. Deoarece este o  publicație a Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa, aflăm povestea revistei de la doamna GABRIELA ȘERBAN, managerul și, de fapt, sufletul bibliotecii și al revistei.

  • Cum ați evoca în câteva propoziții OMUL DE CULTURĂ Gabriela Șerban?

Eu aș evoca într-un singur cuvânt omul de cultură Gabriela Șerban: neastâmpărat. Atât. Până la urmă, despre noi vorbesc faptele noastre. Bune sau rele, ele ne caracterizează și azi și ne vor contura și mâine. Așadar, neastâmpărul de ieri și de azi sper să fie unul important, grăitor – sau mai bine zis util – mâine,  să conteze în viitor. Pentru că, potrivit zodiei, vărsătorii trăiesc pentru viitor. Iar eu mă consider un vărsător autentic.

numarul_1_100

  • 19 ani și 100 de numere – același titlu: BOCȘA CULTURALĂ. Cum a fost?

Frumos. Greu. Frumos. În acest semnificativ an 2018, an al aniversării centenarului Marii Uniri, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, Caraș-Severin, se află în mijlocul a două evenimente importante, care se cer marcate: cei 65 de ani de bibliotecă și lectură publică la Bocșa și apariția numărului 100 al revistei trimestriale ”Bocșa culturală”.

Așa cum ați precizat, revista „Bocşa culturală” se află în cel de-al 19-lea an de apariţie şi adună în paginile sale istoria locului, promovează oameni şi fapte care fac cinste comunităţii. Este o oglindă a activităţii bibliotecii, dar şi o contribuţie originală la construcţia spirituală a zonei. Din acest motiv, utilizatorii serviciilor bibliotecii, care lucrează la elaborarea unor lucrări de referinţă cu privire la istoria şi cultura locală, la personalităţile locului, la fapte şi evenimente  de importanţă locală, zonală sau naţională, apelează adesea la această publicaţie a bibliotecii.

Dincolo de faptul că adună în paginile ei întreaga activitate a unei instituţii, promovează actul cultural şi lectura, valorile locale şi zestrea spirituală locală, stimulează creativitatea şi talentul.

Dacă ar fi să efectuăm o minimă statistică a celor 100 de numere de revistă, am putea concluziona astfel: 2527 de pagini, peste 2178 articole (potrivit celor două bibliografii ale revistei), 483 autori, câțiva artiști plastici și câțiva traducători și nenumărate imagini.

E mult? E puțin? Nu știu. Știu doar că nu este ușor să realizezi o sută de numere de revistă culturală astăzi când ne lovim de atâta ignoranță. Când câștigul material este mai presus decât sufletul.

Am reușit pentru că am avut alături oameni de nădejde, oameni care cred în spiritul culturii și care consideră importantă și valoroasă apariția unei reviste. Și nu orice fel de revistă, ci una de cultură.

2017_nr_3

  • Care este povestea primului numărBocșa culturală?

Revista Bocșa culturală s-a născut la inițiativa primarului de la acea vreme, Victor Creangă. Acesta își dorea o comunicare cu alegătorii și astfel a apărut un buletin informativ, care în foarte scurt timp s-a transformat în „foaie culturală” redactată în cele mai simpliste forme pe calculatoarele primăriei, apoi pe calculatorul bibliotecii, iar poetul Octavian Doclin a fost unul dintre puţinii oameni care au avut încredere în această publicaţie şi, evident, în mine, pentru că eu o realizam.

Primarul Victor Creangă a hotărât ca această publicaţie să fie realizată de bibliotecă, deoarece este instituţia culturală cea mai frecventată de public, care are ce spune, care găseşte cu uşurinţă subiecte, teme, colaboratori, instituţia cea mai la-ndemâna cetăţenilor. Iar în directorul acestei instituţii Victor Creangă a crezut încă de la început, acordându-i încredere şi sprijin.

Din cauza lipsei banilor, dar şi din pricina lipsei unor specialişti, publicaţia „Bocşa culturală” era mai mult un buletin informativ al bibliotecii. Şi, bineînţeles că s-au găsit câţiva (puţini, e adevărat) cârcotaşi care, în loc să sprijine iniţiativa, să ofere sugestii şi soluţii, au încercat să stopeze avântul iniţiatorilor.

A fost momentul în care Octavian Doclin a intervenit, alături de alţi susţinători, şi a pledat pentru această publicaţie: „Bocşa culturală” . A fost vocea care a susţinut cu vehemenţă existenţa unei publicaţii la bibliotecă şi a felicitat în plen realizatorii, precum şi curajul şi munca Gabrielei Tiperciuc- Şerban, redactorul şef. A fost vocea care, în faţa primarului Victor Creangă, a contat.

Astfel că, o mână de oameni, cu cheltuieli minime, au dus mai departe acest proiect inedit pentru biblioteca bocşană.

În anul 2003, la aniversarea a 50 de ani de bibliotecă publică la Bocşa, am hotărât ca revista să apară într-un nou format, aniversar, adică în format tipărit şi copertat, apelând la deja colaboratorul nostru, Gheorghe Jurma.

Această nouă apariţie s-a bucurat de succes şi, din nou poetul Octavian Doclin, realizatorul prestigioasei reviste „Reflex”, a venit cu propunerea ca revista „Bocşa culturală” să apară în acest format, chiar dacă apariţia nu va mai fi una lunară, ci trimestrială, luând în considerare costurile crescute. Primarul de atunci, Mirel Patriciu Pascu, prezent la eveniment şi atent la propunere, a acceptat şi a promis sprijin pentru apariţia publicaţiei, aceasta devenind o revistă culturală a oraşului.

Aşadar, din iunie 2003, revista „Bocşa culturală” apare trimestrial, redactată de bibliotecă, editată la editura „Timpul” – astăzi TIM – din Reşiţa şi coordonată de Gabriela Tiperciuc-Şerban cu sprijinul lui  Gheorghe Jurma.

Iar dacă fondatorul revistei este considerat, pe bună dreptate, Victor Creangă, poetul Octavian Doclin poate fi considerat, fără dubii, cel mai important susţinător al acestei minunate „întâmplări” culturale!

2000_nr_1

 

  • Din cine este format colectivul redacțional actual?

Colectivul redacțional este redus numeric, deoarece ne lovim de o problemă cu care, de altfel, se confruntă și alte publicații. Toată lumea are impresia că din realizarea unei reviste se câștigă bani. Am avut chiar surpriza să fiu întrebată de unii dascăli cu cât sunt eu plătită și cât plătesc eu pentru articole. Ori așa ceva nu există. Noi nu avem bani decât pentru tipărirea revistei, datorită actualului primar, Gabriel Eugen Cismăneanțu, și Consiliului Local, cărora le-am mulțumit întotdeauna pentru receptivitate și înțelegere. Atât. Revista „Bocşa culturală” oferă informaţii de interes public pentru comunitatea locală şi este cuprinsă în activitatea bibliotecii de informare a utilizatorilor, de animaţie culturală şi comunicare a colecţiilor, de atracţie a nonpublicului spre lectură, spre bibliotecă. O am cuprinsă în fișa postului și este, putem spune, „o sarcină de serviciu”, pe care, da, eu o îndeplinesc cu pasiune. Și atunci, ca să nu mai existe discuții de nici un fel, colectivul redacționaleste colectivul bibliotecii, adică cei doi vrednici bibliotecari, și editorul – criticul și scriitorul Gheorghe Jurma. Bineînțeles că eu am o echipă cu care mă consult și colaborez foarte strâns, o echipă de oameni cu care lucrez de foarte multă vreme, cum sunt: prof. Stela Boulescu, muzicologul Constantin Tufan Stan, pr. Doru Melinescu și încă alții câțiva.

coperte

  • Cum s-a construit în timp revista? Care au fost personalitățile care și-au adus cel mai mare aport în publicare?

Ca orice revistă, încă de la început am construit câteva rubrici permanente. Nu multe. Suficiente pentru a ilustra caracterul enciclopedic al publicației: literatură, istorie, religie, muzică, folclor, educație, biografii și monografii, evenimente, toate acestea sunt surprinse în paginile celor 100 de numere. Și aici pot afirma cu mândrie că cele mai citite și bine primitede către public sunt rubrici precum: „Să vorbim românește” (inițiată și susținută de prof. Stela Boulescu), „Dascăli de frunte” (inițiată de prof. Dimitrie Costa și susținută de prof.drd. Liana Ferciug), „Să ne prețuim valorile” (rubrică inițiată de pedagogul-artist Maria Goian și continuată de mine), „Pagini de istorie”(excelentă rubrică a istoricului Mircea Rusnac), etc. Nu lipsite de interes sunt și paginile semnate de tineri, de elevi, care se dovedesc a fi, unii dintre ei, foarte creativi.

Am dovedit că suntem receptivi la noutate, însă nu am uitat nici tradițiile, istoria, trecutul. Avem satisfacția de a obține câteva colaborări importante, astfel crescând valoarea revistei: scriitori, muzicologi, istorici, sociologi, filologi. Însă fiecare semnatar din paginile publicației noastre este deosebit de important. Este unic în felul său, iar contribuția sa este esențială. Răsfoind cele două bibliografii ale revistei (prima realizată pentru perioada 2000 – 2009, iar cea de-a doua pentru perioada 2009 – 2013) am redescoperit nume importante care au acceptat să publice (gratuit!) în „Bocșa culturală” și voi enumera câteva: muzicologul Doru Popovici, muzicologul Dumitru Jompan, scriitorul Radu Theodoru, muzicologul Constantin Tufan Stan, poetul Octavian Doclin, muzicologul Damian Vulpe, regretatul istoric, profesor universitar Nicolae Bocșan, regretatul profesor Gheorghe Luchescu, traducătorul Simion Dănilă, scriitorul și remarcabilul ufolog român Dan D. Farcaș, istoricul Mircea Rusnac, scriitorul și istoricul literar Ionel Bota, evident scriitorul Gheorghe Jurma, poetul Nicolae Sârbu, publicistul Erwin Josef Țigla, bine cunoscutul poet și jurnalist Robert Șerban, scriitoarea Viorica Gligor, scriitoarea Edith Cobilanschi, scriitoarea Nina Ceranu, pr.dr. Valentin Bugariu, istoricul Dana Bălănescu, remarcabilul istoric și critic literar Cornel Ungureanu, scriitorul Vasile Bogdan, scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, scriitorul Gheorghe Secheșan, scriitorul Titus Suciu, scriitorul Daniel Luca, scriitoarea Maria Nițu și mulți alții…Sunt nume importante pe harta culturală a Banatului și nu numai și bineînțeles că dau greutate revistei. 2016_primul_numar_tiparit

Revista „Bocşa culturală” apare, din anul 2003, la editura TIM din Reşiţa cu ISSN 1582-9375, în format A4, coperta color, în 200 de exemplare şi circulă în ţară şi străinătate. Prin rubricile permanente deţinute, revista debutează și promovează tinere talente, promovează turismul (local, zonal, naţional şi internaţional), activităţi literare, sportive şi educaţionale, arta, profesionalismul, talentul şi excelenţa. Iar între personalitățile care au sprijinit necondiționat revista de-a lungul vremii, într-un fel sau altul, se află: regizorul Ioan Cărmăzan, muzicologul Doru Popovici, regretatul sculptor Constantin Lucaci, omul politic Sorin Frunzăverde, scriitorul și istoricul literar Cornel Ungureanu, poetul Octavian Doclin, scriitorul Ilie Chelariu, Prea Sfințitul Părinte Lucian – Episcopul Caransebeșului, jurnalistul Doru Dinu Glăvan, pr.dr.duhovnic Ionel Petrica, oameni de afaceri bocșeni precum Ionel Pau și Radu Gligor și… sigur mai sunt și alții de care nu-mi amintesc acum.

reviste

  • Sunt convinsă că fiecare număr este important pentru echipa de redacție, dar, totuși, care au fost momentele de glorie ale revistei de-a lungul anilor?

Fiecare număr este deosebit de important pentru noi și cu fiecare număr revista pare mai frumoasă, mai reușită, mai interesantă. Asta ne și dorim. Acesta este scopul: ca de la număr la număr să fie mai interesantă, mai atractivă. Și-i mulțumesc domnului Gheorghe Jurma pentru toate îndrumările și pentru tot sprijinul și pentru toate criticile care, în timp, s-au dovedit constructive. Unul dintre momentele de glorie ale revistei a fost cel din 2003 când „Bocșa culturală” a trecut de la faza de „foaie” la cea de „revistă” în adevăratul sens. Apoi, evident, momente de glorie au fost la aniversarea revistei – la 10 ani, la 15 ani și iată, pregătim numărul 100 și, la anul, sărbătoarea celui de-al 20-lea an. Sunt momente importante pentru orice publicație, sunt momente de bucurie și satisfacție cu atât mai mult cu cât este vorba despre o revistă culturală, iată, cu tradiție.

2000-2009_SERBAN_Carte_bibliografia_revistei

  • Credeți că revistele de cultură tipărite mai au viitor în această epocă digitală, în care toată lumea citește „online”?

Eu cred, încă, în tipar. Și asta afirm nu doar din prisma managerului cultural care participă la nenumărate evenimente și ia contact cu scriitori, editori, ci și din punctul de vedere al bibliotecarului care are tangență cu publicul cititor. Atâta timp cât acest public cititor există, cât bibliotecile au cititori, cât la prezentările de cărți și întâlnirile cu scriitorii există public și se vând cărți, tiparul nu este în pericol. Bineînțeles că nici editorii și nici scriitorii nu se îmbogățesc din asta, dar… „nu sperați că veți scăpa de cărți” (și chiar recomand acest excelent volum care redă convorbiri ale lui Jean-Philippe de Tonnac cu Jean Claude Carrière și Umberto Eco). Evident, rolul celor care slujesc cartea este foarte important. Ei trebuie să dețină „arta” de a cuceri cititorul, de a-i stârni interesul pentru lectură, de a-i dezvolta bucuria foșnetului și mirosului paginilor tipărite. Este valabil și în cazul revistelor culturale. Mai mult, eu consider revistele culturale mult mai utile și mai importante decât alte publicații, deoarece în paginile acestor reviste e adunată istoria unui loc, unui spațiu. Sunt „arhivate” evenimente și adevărate tezaure pe care nu le găsești în altă parte.  Și, da. Cine este pasionat de lectură citește sub orice formă, de pe diferiți suporți informaționali. Cred că „nu vom scăpa” de varianta tipărită, doar că tirajele revistelor de cultură scad și, mai nou, toate aceste reviste circulă și online.Ceea ce este foarte bine! Așa avem și noi cititori și colaboratori din toată lumea: Germania (Cristian Paul Mozoru, Peter Kneipp), SUA (Anca Coon, Ben Todică), Norvegia (Felicia Voinea) etc.

2003_numarul_6

  • Ce își propune revista pentru anul Centenarului? Dar pe termen lung?

Ținând cont de această importantă sărbătoare a Centenarului Marii Uniri, în paginile revistei „Bocșa culturală” cititorii vor regăsi rubrica „Istorie”, care va avea subiecte elocvente. De exemplu: participanți bocșeni la 1 Decembrie 1918. Pe termen lung, ne propunem ca unele dintre rubricile revistei să le constituim în volume. De exemplu rubrica „Dascăli de frunte” poate deveni o carte importantă a Bocșei; „Să vorbim corect românește” ar fi un volum deosebit de interesant și util; „Participanți bocșeni la 1 Decembrie 1918”este un volum în lucru, pe care sperăm să-l lansăm la aniversarea bibliotecii, adică în vară. Și, evident, ne dorim să păstrăm actualii colaboratori, dar și să atragem unii noi, să menținem rubrici interesante și să atragem cititori tineri. Să fim atractivi pentru tineri.

  • Cum ați descrie într-un cuvânt viața culturală din Bocșa azi?

Diversă.

  • Despre OMUL Gabriela Șerban, din nou … Care e lucrul pe care l-ați dorit întotdeauna să îl faceți și încă nu l-ați făcut?

N-am călătorit, încă, la Paris. Și-mi doresc cu ardoare. Și, probabil, următoarea „călătorie de plăcere” va avea destinația Paris. De obicei, ce-mi doresc foarte tare, îndeplinesc. Dar, chiar trebuie să-mi doresc acel lucru.

  • Dacă s-ar ivi oportunitatea de a transmite un mesaj unei mase mari de oameni, care ar fi acel mesaj?

Să învețe să se bucure de lucrurile mărunte; să învețe să privească în jur și să încerce să vadă frumusețea acestor lucruri, și-apoi să poată exclama: „cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut!” și, ascultând și îndemnul gânditorului german Goethe, să nu lase să treacă nici o zi fără să asculte, să vadă sau să citească ceva frumos.

Vă mulțumesc și doresc viață lungă revistei și un impact maxim în comunitate!

Nicoleta MARCU

 

 

Stiri similare

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei