„Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme, Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă“

a

Fiecare lucru în viață are vremea lui; nu poți să faci sport de performanță la 70 de ani și nici nu poți să ai experiența vieții la 22. Toate au un loc în viața noastră, dar toate trebuiesc făcute la vremea lor. Este timp pentru toate și toate au un timp al lor.

Din păcate vine-o vreme când se deschide vama pentru toți; când trebuie să dăm socoteală pentru ce am făcut…pentru ce nu am făcut…pentru ce am fi vrut să facem și nu am mai avut timp. Vine vremea când o voce ne cheamă. Ne cheamă la vamă, anunțând sec că…e timpul. Cred că niciodată nu e timpul potrivit să auzim acea voce care ne cheamă, care ne spune că timpul e…gata. Nu suntem pregătiți pentru asta.

Rând pe rând ne aliniem în ultimul șir al vieții și așteptăm să vină vremea. Nu stăm de drag, de plăcere, ori cu bucurie. Pur și simplu acesta este mersul vremii și…al vămii. Suntem conștienți că e…timpul, dar parcă nu suntem de acord. Oooo, dar câte aș mai fi putut să fac. Doamne dar de ce eu și mai ales, de ce acum? Pentru că e vremea, spune vocea.

Am mai pierdut un prieten. S-a mai stins un suflet, mereu zâmbitor, mereu vesel, mereu cu speranță de viață. A ars mai repede decât ar fi vrut și am fi vrut. A ars, iar firul vieții a pâlpâit pentru ultima oară. Doamne, de ce acum? Întrebare fără răspuns…. întrebări fără răspuns….. viață cu mii de întrebări dar fără răspunsuri. Așa a fost să fie. Moartea nu alege ci culege.

Vine o vârstă, vine o veste….. Vestea ne-a șocat pe mulți. știam că are probleme, probleme mari de sănătate. Știam că va veni o vreme, dar parcă nu era acum vremea ei. O știam o luptătoare și chiar a fost, până la ultima suflare. Dușmanul însă a fost mai puternic decât dragostea ei de viață. A venit vestea ca un trăsnet: gata, s-a stins…

Nu putem fi toți campioni; nu putem ajunge toți pe primul loc, dar nu e normal ca o voce să facă acest triaj arbitrar. A plecat mai repede decât ar fi vrut și mai repede decât am fi vrut fiecare dintre noi. Lasă în urmă regrete, lacrimi, amintiri și…un zâmbet. Mereu același zâmbet vesel, obosit, crispat, dureros de amar câteodată, dar totuși un zâmbet. Un zâmbet printre valurile de lacrimi care o vor însoți către …vamă. Pentru de acolo, de dincolo de vamă și de vremuri, o voce o cheamă.

Drum bun Paula, drum lin…..

Cu siguranță nu vei uita că și îngerii au nevoie de un zâmbet. Poate acesta este motivul pentru care ai plecat: să le zâmbești îngerilor. Ea e acolo, la vamă, iar noi…. Noi rămânem cu un gol în suflet, cu amintirea sufletului ei mereu zâmbitor și cu învățămintele acestor versuri: „Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme, Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă“….

 

Dan AGACHE

 

 

Distribuie pe:

Stiri similare

1 Comentariu

  1. imoGen

    “Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,
    Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
    Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
    Cheamă, pleacă, vine, este !”

    Pentru cine nu cunoaște, autorul versurilor este Romulus Vulpescu, unul dintre cei mai rafinați intelectuali pe care i-a avut România.

    Raspunde

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei