Despre Sorin Frunzăverde s-au scris, s-au vorbit și s-au făcut aprecieri multe în anii săi de domnie în Banatul de Munte, pentru că acest om a fost legat indisolubil de aceste meleaguri pe care le-a iubit. Știu că vor fi mereu haterii care vor blama numele acestui om, care-l vor descrie în culori și invective greu de reprodus, dar să rețineți că în marea lor majoritate aceștia sunt oameni care nu l-au cunoscut decât din legendele povestite la un pahar de răchie tristă de te miri ce aghiotant.
Eu, însă, nu mă pot înscrie în corul celor ce și-au dorit să-l vadă răpus, plecat, al celor care au crezut că prin dispariția lui Frunzăverde își vor rezolva angoasele, cel mai probabil patologice. Din simplul motiv că am ajuns să îl cunosc. Iar cei care au reușit să intre în intimitatea acestui om de excepție și să-i înțeleagă adevărata valoare, nu se vor lăsa niciodată manipulați de cei care caută, prin machiavelice instrumente, să reducă din proporția legendei Frunzăverde.
Că mai putea face multe pentru județul pe care l-a condus, că n-a făcut atât cât și-ar fi dorit unii și alții, că de ce a părăsit PD pentru PNL, că a fost primul politican de rang înalt care a spus că România riscă să devină un stat polițienesc, sunt teme cu care ne putem sau nu ne putem pune de acord. Ceea ce nu înțeleg este ura pe care încă o poartă anumiți semeni ai noștri și astăzi la auzul numelui Frunzăverde. Speriați că, de undeva, din neantul unei alte lumi, Sorin Frunzăverde ar mai putea să le producă vreun „deranj“…
Stați liniștiți, el nu mai vine și atât cât am apucat să-i cunosc drama, a răsuflat ușurat atunci când a pășit într-un alt univers reprezentat de suflete curate, departe de trădători, de profitori, de oameni mici (în pofida înălțimilor sau a gabaritului) pe care i-a considerat prieteni și care nu au căutat, în nimicnicia lor, decât înavuțirea pe orice căi, ori să-i producă daune de imagine lui Frunzăverde, cel care, din prea multă bunătate nu le-a arătat ușa la timp.
Despre ceea ce a reprezentat excepționalul cărășan Sorin Frunzăverde ne mai aducem aminte prea puțin iar când se întâmplă să o facem, aceste momente sunt ocazionate fie de clipa fatidică a dispariției fostului lider județean și ministru al apărării, fie de aniversarea lui, din 26 aprilie…
Ce momente unice erau zilele de 26 aprilie, cu regretatul Petrică Moise în rol de amfitrion, în acompaniamentul Virtuozilor Banatului, sus la Camera de Comerț din Reșița, în care aniversarea lui Sorin Frunzăverde devenea laitmotivul unor adevărate sărbători și la care țineau să fie prezenți nu doar lideri de dreapta sau cei ai PD-ului, oameni de sport, de cultură, specialiști din administrație, etc.
Nu am bazat acest text pe vreun soi de nostalgii ieftine și nici nu e un act de clemență în numele lui Sorin Frunzăverde, pentru că, drept să vă spun nu am beneficiat de nicio nominalizare în vreo funcție publică, pe vreun post baban și nici nu am fost abonat la vreun contract cu vreo instituție aflată sub oblăduirea lui, în perioada în care a condus acest județ.
Atâta doar că, astăzi s-au împlinit 4 ani de la plecarea lui Sorin Frunzăverde dintre noi și mi-am dorit ca cei care lecturați aceste rânduri să mai aveți și un alt punct de vedere legat de acest om, pe care cei mai mulți se grăbesc să-l mototolească, fără ca ei să-l fi cunoscut pe președintele Consiliului Județean caraș-Severin preț de cinci minute, pe cel pe care județul l-a dat ministru în mai multe rânduri în guvernele post-decembriste, deputat, europarlamentar, președinte al Camerei de Comerț sau omul care a obținut rezultate deosebite pentru intrarea în PPE a PD-ului și mai apoi a PNL-ului.
Mai știu să rostească, astăzi, cei pentru care a făcut nenumărate acte de generozitate umană un cuvânt de apreciere la adresa lui? Mai știm să fim onești și să-l recunoaștem și dincolo de granițele morții pe cel care care s-a ridicat prin forțe și cunoștințe proprii la nivelul excelenței acestui neam?
Pentru toate cele pe care ni le-ai lăsat și cele pe care știu sigur c-ai mai fi putut să le împlinești, te pomenim astăzi și-n veci vecilor, Sorin Frunzăverde, un om de fală la tot neamu’!
Dumnezeu să-l odihnească!
Sergiu TABAN


















… că a fost primul politician de rang înalt care a spus că România riscă să devină un stat polițienesc …
–
Și a avut dreptate, sat milițienesc (cu redenumire /89) și cu armata desființată.
R.I.P.!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Frumos si corect!
Dummezeu sa il odihneasca!
Dumnezeu să-l odihnească!
Pe vremea lui ,Dr.Dumitrescu tinea niste serate muzicale minunate!In fata unei audiente selecte de care nu mai auzim nimic acum.Dar si cantaretii de muzica populara banateana o duceau bine.Un om deosebit.