A căzut o frunză-n calea ta… S-a stins din viață trubadurul Mihai Vasile!

Unul din cei mai apreciați artiști ai cântecului de pahar, așa cum îl recunoșteam în urmă cu mai bine de două decenii, Mihai Vasile, s-a stins din viață în chiar prima zi de octombrie a acestui an, lăsându-ne mai săraci și purtându-i o veșnică prețuire pentru melodiile care ne-au alinat inimile.

Remarcat în anii de după revoluția din decembrie 89, pentru vocea sa tremolată și mai  mereu într-o vestimentație elegantă, artistul Mihai Vasile a cântat cu patimă despre dragoste, despre viața și patimile omului, despre probleme sociale, fără a ascunde vreo clipă etnia rromă din care a făcut parte cu demnitate și cu ale cărei valori a știut să se identifice, susținându-le de fiecare dată în aparițiile sale publice.

„A căzut o frunză-n calea ta“, „Ce folos că florile-nfloresc“, „Am visat odată“, „Viața-mi trece“, „Blestemată-i America”, „Lasă-mă, nu mă iubi“, „De ce mă mai cauți“, „Doamne parcă-s blestemat“, „Am fost bețivan“ sunt doar câteva dintre refrenele cu care ne alinta celebrul artist al Banatului de Munte la restaurantul Ramira din Reșița, în Caransebeș sau în alte locuri unde l-am putut întâlni și asculta de-a lungul anilor 90.

Prin cântecul său, Mihai Vasile transmitea o emoție nedisimulată, o vibrație pentru ascultătorul care se trăia pentru întâlnirile muzicale cu acesta. Am văzut oameni care au plâns pe melodiile lui, oameni care și-au lăsat ultimul ban din portofel, oameni care vor lăcrima și la auzul acestei triste despărțiri de artistul care n-a avut nevoie niciodată de recunoașterea grandioaselor scene ale muzicii.

Îți mulțumim pentru tot ceea ce ne-ai lăsat, Mihai Vasile și cu siguranță vei rămâne de-a pururi prin cântecul tău în sufletele celor ce te-am cunoscut și ți-am cântat refrenele.

„Viața-mi trece, ca floarea de tei / Se duc anii mei și-i păcat de ei

Trece totul și nu mai rămâne / doar o amintire a zilelor bune!“

Adio, maestre!

Sergiu TABAN