Mi-e atât de greu sa iau condeiul în mână sau să tastez… atât de greu… Asta pentru că trebuie să scriu despre ea, despre ADA, plecată în grabă să-și găsească odihna sufletului de care nu a avut parte aici, printre noi. Nu pot să nu scriu…
18 ani bătuți pe muchie am mâncat aceeași pâine dulce – amară. Cu bune, cu rele, cu nervi și bucurii cu tensiune la cote maxime cu bucurii efemere, cu satisfacția lucrului bine făcut, cu lacrimi și deznădejde ori cu crâmpeie de fericire. 18 ani în care am vorbit vrute și nevrute, în care ne-am vizitat și am depănat dureri sufletești, amărăciuni ce au măcinat-o cred, până în ultima clipă a vieții.
A fost un om, un coleg și un prieten bun. Avea ascunsă într-o cută a sufletului său, o bunătate ce nu răzbea sub masca indiferenței ori a prefăcătoriei față de cei ce doar se foloseau de ea. Atât de bună încât alții și-au bătut joc de bunătatea ei și au profitat, folosind-o ca pe un obiect oarecare, fără valoare.
Un suflet boem, chinuit până la lacrimi, a avut mereu parte de tristeți în viață. Avea mare încredere în oameni, oameni ce i-au călcat bunătatea sufletului în picioare. Și-a găsit un strop de liniște în poezie; versuri pentru mulți neînțelese, dar care făceau o punte între realitatea de zi cu zi și sufletul ei învăluit în tristețe.
A fost un om bun, în pofida acuzelor aduse de semeni. Fiecare dintre noi cu păcatele sale. Poate cineva să arunce primul piatra? Atunci de ce o judecăm acum? De ce nu am fost acolo să-i întindem o mână de ajutor?
Îmi pare rău. Nu după ADA a cărei lipsă o simt și o voi simți mereu. Îmi pare rău pentru sufletele celor ce au chinuit-o și acum nici nu privesc înapoi. Cum pot dormi liniștiți, știind că au făcut ce au făcut? Că i-au dat lovitura de grație îndepărtând-o de ceea ce iubea nespus: radioul, microfonul.
Din afară e greu să înțelegi ce s-a întâmplat. E greu și nici nu doresc să lămuresc pe nimeni. Mă dor doar indiferența unora ce se auto-intitulau…prieteni. Asta e prietenie? Păi atunci nu mai avem nevoie de dușmani.
S-a stins ADA, spune lumea. Nu e adevărat; ADA continuă să existe și din lumea umbrelor și să emane lumină. O lumină caldă și blândă precum sufletul ei chinuit și neînțeles de mulți dintre noi.
Rămas bun, dragă colegă și prietenă. Drum lin către stele și către orașul cu poeți de sus, din înaltul cerului; rămas bun… ADA.
Dan AGACHE
Care …ADA?DE CE NU SPUI SI NUMELE?Eu știu doar o ADA.ADA CRUCEANU.
Ingeresc fie-i somnul poetei Ada Botezan.
Ada D. Cruceanu
Singurul articol pe care l-am găsit… Incredibil… De ce tace toată presa….
Singurul articol pe care l-am găsit… Incredibil… De ce tace toată presa?? ….
Exact! Presa tace cand cineva din interiorul ei a plecat atat de grabit si de abrupt. Se simt oare vinovati? Dumnezeu s-o odihneasca in pace si sa-i dea liniste!
Foarte urat! Magarii aia de la radio resita nici macar n-au amintit de acest eveniment, Ada a lucrat la ei multi ani si a fost foarte apreciata de catre ascultatori. Nu conteaza ceea ce-a facut in viata ei particulara, a fost treaba ei, nimeni nu e perfect si toti gresim si avem viciile noastre. Un ultim omagiu era de apreciat oricum ar fi sfarsit, repet, rusine radio resita! Scriu cu litere mici pentru ca nu merita altceva. R.I.P. Ada Botezan.
Respect domnului Dan Agache pentru acest articol mai putin pentru cele cu tramvaiele 🙂
Chiar ma mir de ce nimeni din presa Carasana n-a zis nimic despre aceasta intamplare?
@Alina Doamna Alina am inteles c-a fost cumva mazilita de la radio resita in decembrie 2022, alte amanunte nu stiu.