Alarmant! Crește numărul copiilor dispăruți de la domiciliu!

Numărul sesizărilor privind dispariția de la domiciliu a copiilor a crescut exponențial în ultimii doi ani: astfel, analiza perioadei cuprinse între 30 aprilie 2022 și 22 aprilie 2023 semnalează faptul că au fost înregistrate 8.722 de sesizări referitoare la dispariția minorilor de la domiciliu, cu 1.145 mai mult decât în anul anterior, susțin reprezentanții Salvați Copiii România.

Din datele obținute de la Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliție reiese că în perioada analizată au dispărut 106 copii cu vârsta sub 5 ani, 176 de copii cu vârsta între 5 și 10 ani, 2.245 de copii între 10-14 ani și 6.195 de copii de peste 14 ani.

În evidența autorităților se află și dispariția unui copil ucrainean, în vârstă de 6 ani, dispărut în data de 1 februarie 2023.

Din totalul sesizărilor înregistrate, peste 30% reprezintă plecări voluntare din locuințele sociale sau centrele D.G.A.S.P.C, cu precădere din orașele mari.

Potrivit Organizației Salvați Copiii România, principalele motive și factorii de risc care îi determină pe copii să își părăsească familia sau centrele de ocrotire sunt:

· neglijarea şi lipsa de supraveghere din partea părinților sau a adulţilor responsabili;

· conflictele repetate din familie, conflictele cu părinții;

· abuzurile asupra copiilor, fizice şi/sau emoţionale;

· lăsarea copiilor în grija bunicilor sau a altor rude, odată cu plecarea aparținătorilor legali la muncă în străinătate;

· blocaje în comunicarea cu părinţii, cu precădere în situaţii dificile;

· abandonul școlar și teama față de reacția părinților cu privire la rezultate negative acumulate la școală;

· influenţa/presiunea anturajului;

· consumul de alcool și substanțe halucinogene;

· situația economică precară a familiei.

În martie 2020, Missing Children Europe a lansat proiectul RADAR, cu scopul de a obține progrese palpabile în ceea ce privește conștientizarea, înțelegerea și protejarea copiilor care se văd nevoiți să plece de acasă.

Cercetările și studiile de caz au arătat că o problemă principală în lupta pentru prevenirea plecărilor de acasă ale copiilor este percepția greșită a fenomenului și în special asocierea cu termenul voluntar. De cele mai multe ori, aceste plecări sunt plecări voluntare, însă acest termen neagă complexitatea și natura fenomenului. Fuga este adesea un simptom al uneia sau mai multor experiențe negative care se întâmplă în viața copilului.

În fenomenul plecărilor de acasă ale tinerilor sunt esențiale prevenția și sprijinul oferit copiilor în momentele dificile. Momentul întoarcerii acasă sau în centru este o etapă delicată în traiectoria copiilor fugari, ceea ce necesită o atenție sporită din partea familiilor și a profesioniștilor. Tinerii au identificat „momentul întoarcerii” ca un pas semnificativ care le influențează decizia de a fugi din nou sau nu, spun specialiștii.

Lorena POENARU