Se spune că politica creează parteneri de drum ciudați, dar evenimentele de săptămâna aceasta de la Palatul Victoria par desprinse dintr-un scenariu de comedie administrativă. PSD și AUR, două partide care de obicei nu cad de acord nici asupra orei exacte, au semnat împreună „actul de divorț” pentru Cabinetul Bolojan.
O semnătură pentru doi „foști”
Motivul acestei uniri neașteptate? Se pare că stilul de management al lui Ilie Bolojan a început să dea insomnii prin birourile politice. Premierul, fidel obiceiului său de a trata bugetul țării ca pe portofelul propriu (pe care nu-l deschide decât dacă e strict necesar), a reușit să-i facă pe social-democrați și pe suveraniști să ajungă la aceeași concluzie: „E prea multă rigoare!”
În timp ce PSD acuză premierul de o „viziune prea rigidă” care afectează aparatul de stat, AUR susține că reformele lui sunt „reci” și ignoră specificul local. Tradus pe înțelesul tuturor: Bolojan a venit cu rânduiala de la Oradea, iar Bucureștiul a început să aibă febră musculară de la atâta muncă.
Bolojan și pragmatismul care deranjează
Dacă până acum scandalurile politice erau despre cine fură mai mult, acum miza pare să fie despre cine muncește prea repede. Premierul continuă să vorbească despre indicatori de performanță și debirocratizare, în timp ce în Parlament se pregătește „marea curățenie” de primăvară împotriva celui care a vrut să curețe sistemul.
Ce vedem în tribuna politică?
Spectacolul este total. Avem, pe de o parte, un premier care pare că s-ar simți mai bine pe un șantier de autostradă decât la talk-show-uri, și de cealaltă parte, o coaliție de ocazie care încearcă să explice cum e posibil să votezi alături de „dușmanul de moarte” doar pentru a opri un prim-ministru prea pornit pe reforme.
Indiferent de rezultatul moțiunii, Ilie Bolojan a realizat deja o performanță istorică: a unit stânga cu dreapta. Păcat că i-a unit împotriva lui, dar, hei, măcar avem consens în Parlament!
Diana ȘTEFAN
