De mici am tot auzit de război, de lupte de cuceriri de teritorii prin forță, de lovituri de stat armate ori de insurecții militare. La orele de istorie, în școala primară am învățat despre lupta de la Călugăreni, despre Baiazid ori Ștefan cel Mare, despre Mihai Viteazul ori despre cele două conflagrații mondiale.
Am văzut, prin documentarele TV, militari cu ranița în spinare împingând tunurile prin mocirlă; am văzut distrugerile produse de armamentul greu, sate și orașe rase de pe fața pământului, pagubele ce se produc în cazul lansării unei bombe nucleare. Le-am văzut, dar nu le-am dat prea mare importanță.
Conflictul de la granița de nord a României ne aduce mai aproape de o stare de război; ne determină să ne gândim la „Ce-am face dacă…“. Atâta doar că acest conflict e oarecum departe de noi, nu ne privește pentru că nu avem niciun amestec și durează de mai bine de un an. Nu e treaba noastră. Ne-am mai liniștit un pic.
Atâta doar că acest conflict, departe de a fi tranșat de o parte ori de alta…continuă. Cu sau fără voia noastră, el continuă să distrugă sate și orașe, să omoare oameni, să distrugă vieți, familii, destine. E departe de noi acest conflict și totuși atât de aproape.
„Oare eu ce aș face dacă…“. Cu siguranță, un om cu capul pe umeri și-a pus această întrebare, măcar o dată de la începutul conflictului dintre Rusia și Ucraina. A găsit cineva un răspuns? Știe cineva cum poate fi luată viața de la capăt (în cel mai fericit caz) într-un alt loc? Există posibilitatea să te ascunzi ori să-ți îngropi capul în nisip asemeni struțului? Știe cineva cum e să ajungi în situația de a nu avea nimic de mâncare ori un loc în care să poți pune capul pentru o oră de somn măcar? Pentru tine ori pentru ai tăi?
Cine moare, cine scapă? Cine ne hotărăște destinele? Cine a decis pentru noi fără măcar a ne întreba, așa, de formă, dacă vrem sau nu; dacă suntem de acord ori nu; dacă știm sau nu ce înseamnă un conflict militar în satul, orașul sau țara ta?
Suntem prea mici pentru a conta. Suntem prea mulți în opinia unora și prea ineficienți. Avem acum roboți, inteligență artificială… Nu mai e nevoie de atât de mulți pe planetă. „Să-i decimăm“, ar spune cei ce se joacă de-a Dumnezeu. Poluează, beau lapte de vacă și se hrănesc cu carne de porc. Vor salarii, pensii, doctori, medicamente… Se poate și fără ei…
Da, se poate și fără noi și niciunul nu vom scăpa de moarte. E scris în destinul nostru ca, mai devreme ori mai târziu, să urmăm această cale. Întrebarea e de ce trebuie ca ea, calea, să fie trasată de alții pentru propriul lor interes? De ce?
Sursă foto: stiripesurse.ro
Dan AGACHE
Tocmai pentru a evita sa beneficiem de ,,consilierea,, impusa de alte entități, statale, doar cu interese de natura economica și geostrategica, trebuie sa ne asiguram. ,,prin noi înșine,, apărarea teritoriului național ,al patrimoniului, sl tuturor formelor de relief.Dar pentru asta trebuie sa reconsideram educația patriotica, sa explicam ,în mod continuu ce reprezinta interesul național,iar serviciul militar sa fie o preocupare pentru autorități și pentru fiecare cetățean, care îndeplinește condițiile de a îmbrăcat uniforma, militar și de a se pregăti pentru apărarea tarii.Avem Război în Europa ,al doilea fipa cel din 1999, cand Serbia a fost atacata în numele dreptului internațional, al democrației ,iar guvernantii romani au tras concluzia ca trebuie desfiintat serviciul militar, în,,anno domini,,2007 ,lăsând de izbește și infrastructura si industria de aparare.Ca un blestem ,guvernanții noștri nu au învățat nimic, din istoria zbuciuata a Europei, secolului XX, lăsând în seama alianțelor militare apărarea și integritatea tarii.Pentru a treia oara în ultimii 100 de ani suntem la cheremul istoriei impuse de alții.Avem speranța doar. în protecția divina și credință .
Tocmai pentru a evita sa beneficiem de ,,consilierea,, impusa de alte entități, statale, doar cu interese de natura economica și geostrategica, trebuie sa ne asiguram. ,,prin noi înșine,, apărarea teritoriului național ,al patrimoniului, sl tuturor formelor de relief.Dar pentru asta trebuie sa reconsideram educația patriotica, sa explicam ,în mod continuu ce reprezinta interesul național,iar serviciul militar sa fie o preocupare pentru autorități și pentru fiecare cetățean, care îndeplinește condițiile de a îmbrăcat uniforma, militara și de a se pregăti pentru apărarea tarii.Avem Război în Europa ,al doilea dupa cel din 1999, cand Serbia a fost atacata în numele dreptului internațional, al democrației ,iar guvernantii romani au tras concluzia ca trebuie desfiintat serviciul militar, în,,anno domini,,2007 ,lăsând de izbește și infrastructura si industria de aparare.Ca un blestem ,guvernanții noștri nu au învățat nimic, din istoria zbuciuata a Europei, secolului XX, lăsând în seama alianțelor militare apărarea și integritatea tarii.Pentru a treia oara în ultimii 100 de ani suntem la cheremul istoriei impuse de alții.Avem speranța doar. în protecția divina și credință .
Cine a decis pentru noi fără măcar a ne întreba, așa, de formă, dacă vrem sau nu; dacă suntem de acord ori nu; dacă știm sau nu ce înseamnă un conflict … ?
–
Matei 10:34?
Pentru că suntem oi, de-aia! 🤔
Despre cenzura practicată de gazetă , ce ar fi dacă v-ați pronunța , așa de amorul democrației și al dreptului la opinie.Anumite sensibilități , nu trebuiesc deranjate, atunci treceți la purificare comentariului , pînă la eliminarea sa.Jenantă conduită , poate din punctul dumneavostră de vedere , pură deontologie.
Eeeiii! Problema e clară, dar care ar fi soluția? Cine, ce și cum ar trebui să facă? Concret, pragmatic!