Bățul „Unchiului Sam“ și gardul „Mamei Rasia“

Conflictul actual din Ucraina a adus din nou în prim plan, războiul rece, reîncălzit între cei doi mari dulăi ai lumii: SUA și Rusia. Parteneri la finalul celei de a doua conflagrații mondiale, atunci când și-au împărțit sferele de interese în Europa, cele două mari puteri sunt complet diferite și totuși atât de asemănătoare.

Statele Unite își bazează mare parte din economie pe industria de apărare. Arme multe, sofisticate, cercetări masive în domeniu, producție și bani; foarte mulți bani. Și cum nu sunt o țară socialistă, cu o economie centralizată, toată această producție de armament, corelată cu o armată foarte bine antrenată și alocări de miliarde de dolari, trebuie folosită pentru a face loc altor cercetări și altor arme scoase pe porțile fabricilor.

Pentru asta e nevoie ca, din când în când, „Unchiul Sam“ să mai bage bățul prin gard, în cine știe ce țară de pe continent, având ca port-drapel valorile democrației. Să nu uităm că metoda nu e nouă; în numele Domnului, pentru răspândirea creștinismului, multe nații au fost convertite la credință sub amenințarea săbiilor.

Așa au apărut tot felul de conflicte, reale sau provocate, avândul pe „Unchiul Sam“ protagonist principal sau regizor de platou: Vietnam, Siria, Afganistan, America latină, Irak și exemplele pot continua. Toate aceste conflicte au condus, așa cum se și dorea, la o sporire a influenței industriei de apărare și a oamenilor de afaceri ce o conduc, în politică. Să nu-mi spuneți mie că actualul președinte a ajuns în fruntea celei mai mari puteri „democratice“ prin șarmul și calitățile sale sale de bun conducător al destinelor lumii. Nicidecum. Totul se rotește în jurul zeului ban; al dolarului.

De cealaltă parte, „Mama Rasia“ are la bază un lider absolut, un „țar“ dacă vreți să păstrăm cronologia, a cărui putere economică stă în resurse. Nu e vorba doar de gaz și țiței; mai sunt multe alte resurse minerale de importanță strategică, de care, Europa în primul rând, a devenit dependentă. Vedeți ce s-a întâmplat cu prețul celor două produse de la izbucnirea conflictului din Ucraina.

Actuala situație și mai ales actuala reacție a „Mamei Rasia“ au fost generate tot de „Unchiul Sam“ care, vorba lui Tudor Arghezi, „Și târâș, târâș, grăpiș/ Se strecoară pe furiș...“ a cuprins în NATO parte din țările blocului estic, apropiindu-se periculos de mult de „Mama Rasia“. O să spuneți că e democrație și fiecare țară are dreptul la autodeterminare, la decizia de apartenență ….Îhî….Sigur că da. Și marmota împacheta ciocolata.

Era de așteptat o reacție din parte „Mamei Rasia“. Până la urmă, e care pe care. Atâta doar că acest conflict e la o aruncătură de băț de a se generaliza într-o nouă conflagrație mondială. Se vorbește tot mai des de arme interzise (chimice și biologice), de amenințări nucleare, de nebuni care stau cu mâna pe butonul roșu, chestii ce vor conduce (dacă e să se producă) la o dispariție a civilizației actuale, de care suntem practic dependenți.

Nu sunt nici pro și nici contra uneia dintre părți; ambele au părțile lor bune și rele. Problema noastră e că suntem foarte aproape de o zonă de conflict care nu ne face bine nici economic și nici uman. Deplâng pierderile de vieți omenești din acest conflict, dar ele s-au mai întâmplat, în alte zone ale planetei, mult mai departe de ochii și urechile noastre. Acum totul e aproape, parcă prea aproape de noi.

Nu știu cum se va termina, dar ambele tabere, atât „Unchiul Sam“ (cel care agită bățul), cât și „Mama Rasia“ (cea care ține gardul să nu se dărâme), au partea lor de vină. Noi? Noi suntem prea mici și prea puțin importanți să ne dăm cu părerea. Putem doar să încercăm să distingem adevărul prin perdelele de fum ce ne împresoară, să încercăm să gândim la ziua de mâine și cum va arăta ea.

Deciziile le iau alții, așa cum au făcut întotdeauna, fără să țină seama de doleanțele noastre, dar în numele nostru și pentru „binele nostru“!

Dan AGACHE