BREAKING NEWS (Din biroul unui analist plictisit în 2025): Vă rog să vă așezați. The Economist, cu aceeași gravitate cu care bunicul îți explica cum era mai bine înainte, a publicat un raport special. Titlul? O capodoperă a subtilității: „În întreaga lume bogată, se profilează crize fiscale!”
Suntem șocați. Complet. Adică, voi vreți să ne spuneți că după milioanele de miliarde cheltuite în pandemie, în criză energetică și, în general, pentru a ne satisface toate poftele electorale, guvernele au rămas fără bani? Cine s-ar fi gândit!
- Ironia Datoriei Bogate: Neîmprumutații Lumii
Articolul analizează serios „limitele îndatorării”. Cât de multă datorie publică este prea multă?
Răspunsul realist: Cât timp piețele mai cumpără, nu e destulă!
Ironia maximă este că, în timp ce noi ne calculăm bugetul la sfârșit de lună la virgulă, statele lumii stau pe o piramidă de datorii și se întreabă de ce nu mai merge. E ca și cum ai merge la psiholog pentru că ai cheltuit pe pantofi toți banii de chirie. Ai o problemă, dar e o problemă… cu stil!
- Gaura Neagră Politică: Starea Bunăstării și Voturile
Aici intervine partea mea preferată, cea mai sinceră din tot raportul: Sistemele de asistență socială (Welfare State) sunt imposibil de reparat din punct de vedere electoral!
Traducere:
* Analistul: „Domnilor politicieni, pensiile și ajutoarele sunt nesustenabile!”
* Politicianul: „Am înțeles. Dar dacă le ating, mă ating la voturi. Așa că nu facem nimic, și dăm vina pe… piață! Sau pe străini!”*
Este ca și cum ai avea o inundație în casă, dar refuzi să oprești robinetul pentru că „nu vrei să superi apa”. E de râsul-plânsul. Se preferă să se amâne inevitabilul până când problema devine Apocalipsă, moment în care nimeni nu-și va mai aminti cine a început dezastrul.
- Marea Evadare: Tăierea datoriei prin TOPITORUL inflației
Și acum, soluția finală, elegantă și cinică, pe care The Economist o prezintă ca pe o „cale de evadare”: INFLAȚIA!
> Inflația este cea mai probabilă modalitate prin care guvernele vor scăpa de povara de a trăi cu mult peste posibilitățile lor.
Asta înseamnă că, în loc să ne spună direct „Vă vom tăia datoria”, ne zic: „Vă vom topi banii prin prețuri mari!” Noi plătim, ei se spală pe mâini. Practic, este un „haircut” fiscal plătit de cetățeanul de rând care economisește disciplinat.
Concluzie haioasă, dar sumbră: Dacă tot vom ajunge să ne simțim cu toții ca în Argentina sau Venezuela, poate ar trebui să ne adaptăm. Nu mai economisiți! Cumpărați tot ce se poate azi! Mâine e mai scump!
Diana ȘTEFAN
