Pentru fotbalul din Banatul de Munte a fost o zi importantă, o zi de bucurie, ca urmare a revenirii la Reșița, a căpitanului de la Sevilla, domnul Ștefan Iovan, cel care s-a format în Valea Domanului, la Reșița, locul de unde a pornit spre marea performanță intercontinentală.
Iovan a revenit la Reșița după 28 de ani, cu un bagaj plin de emoții, dornic să rememoreze clipele minunate trăite în orașul de pe Bârzava, după ce cu o zi înainte a făcut un popas și în stațiunea milenară Băile Herculane, acolo unde a fost primit cu căldură de primarul orașului, Gheorghe Orza.
Nu îmi închipuiam că acest gigant al fotbalului poate să lăcrimeze, și totuși…la rostirea unor nume ce i-au marcat existența și devenirea, precum Ioan Reinhardt, directorul de la liceul 4 Dacica, Ilie Pătruică, Roșca Stănescu, Tavi Foale sau Jackie Ionescu, emoțiile au pus stăpânire pe marele campion al fotbalului românesc.
De altfel, un alt om important în devenirea celui ce avea să ajungă în 1986 căpitanul de la Sevilla, Adrian Cuzmanovici, primul antrenor, omul care l-a descoperit și i-a schimbat destinul vieții, a fost prezent la eveniment ca invitat special al marelui campion european.
Cu aceeași ocazie, Asociația Județeană de Fotbal Caraș-Severin, prin președintele ales Viorel Lolea și vicepreședintele Mihail Boru i-au conferit promotorului de fotbal Gheorghiță Lăpădat dar și omului de fotbal reșițean Adrian Cuzmanovici diplome de excelență pentru tot ceea ce au realizat de-a lungul timpului pentru fotbalul reșițean.
„Gheorghiță Lăpădat este doctor în economie, de profesie economist și deși este oltean la origine, a devenit un veritabil bănățean în anul 1985, când, în calitate de șef de promoție, a optat pentru Reșița în detrimentul Buzăului. Astfel, și-a început cariera la Reșița, în acel an în domeniul bancar, când a devenit și un real susținător al rossonerilor din Valea Domanului. În tinerețe a jucat fotbal la tineretul Universității Craiova împreună cu regretatul profesor Dan Firițeanu. Cei doi au înființat și primul club privat de copii din județul Caraș-Severin, FC Gemina.
În perioada 1994 – 1995 a fost chiar antrenorul lui Cristian Chivu la Clubul Sportiv Școlar. De asemenea, îi mulțumim lui Gheorghiță Lăpădat pentru suportul pe care l-a acordat Asociației Județene de Fotbal Caraș-Severin, pentru faptul că domnul și marele fotbalist Marcel Răducanu este președintele onorific al Comisiei tehnice al Asociației Județene de Fotbal Caraș-Severin“, a transmis amfitrionul AJF CS, Florin Știube.
„Adi Cuzmanovici este un om al Clisurii Dunării. Este născut la Moldova Nouă, dar din anul o 1961 s-a stabilit la Reșița și a jucat fotbal la echipa din Govândari CS Gloria în divizia C. Așa și-a început cariera de fotbalist. Apoi s-a dovedit a fi un veritabil fotbalist inteligent. A continuat ca arbitru de fotbal până la nivelul Diviziei A, unde a fost delegat la 36meciuri ca arbitru asistent. Trebuie spus că pe vremea aia delegările erau foarte rare. Cum am zis ca arbitru, s-a remarcat însă la nivelul Diviziei B, fiind unul dintre cei mai apreciați arbitri cărășeni. A fost și conducător de grup, președinte chiar aici, în Valea Domanului, în perioada 1993 – 1995. A fost și observator FRF până la nivelul Diviziei B, și la nivelul anului 1992. Este un om de fotbal complet, care a trecut prin toate etapele aferente formării unui om de fotbal profesionist“, a transmis același reprezentant al fotbalului județean.
„Ștefan Iovan nu mai merită nici o prezentare, pentru că este un fost jucător de fotbal, câștigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua București în 1986, în acel moment fiind și căpitanul echipei. Este primul jucător al Stelei care a ridicat deasupra capului Cupa Campionilor Europeni.
Ștefan Iovan a debutat la CSM Reșița în 1977. De unde a plecat la Luceafărul București, un an mai târziu. Luceafărul era atunci o echipă formată de Federația Română de Fotbal pentru a aduna tinere speranțe din fotbalul românesc, dar nu neapărat pentru a juca într-o ligă. Erau cei mai talentați fotbaliști din țară. S-a întors la Reșița în 1979. În iarna anului 1981 s-a transferat la Steaua București, unde a jucat zece ani, până la nivelul anului 1991. După Revoluție s-a alăturat clubului englez de fotbal Brighton Hove Albion, dar s-a întors acasă, la Steaua București, în 1992, pentru jumătate de sezon, după care a plecat la Rapid București și mai apoi la Electroputere Craiova. Ultimul său sezon de jucător profesionist de fotbal a fost 1996 – 1997, tot aici, în Valea Domanului, la CSM Reșița, Ștefan Iovan a jucat în total 365 de meciuri în Divizia A, unde a înscris 20 de goluri din postura de fundaș. A câștigat campionatul de 5 ori și Cupa României de 4 ori.
În 1987 a câștigat Supercupa Europei în fața a ceea ce era considerat la data respectivă mașina de fotbal Dinamo Kiev. A disputat și Cupa Intercontinentală de la Tokyo, pierdută atunci de Steaua. Pentru echipa reprezentativă a României, Fane Iovan a jucat de 35 de ori și a înscris 3 goluri. A evoluat, de asemenea, de 12 ori pentru Selecționata României sub 21 de ani.
În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Metru sportiv clasa a II-a” pentru câștigarea Cupei Campioni Europeni din sezonul 1985 – 1986. Felicitări, Fane Iovan!“, i-a transmis Florin Știube reprezentant al AJF Caraș-Severin, cel care s-a ocupat să facă laudatio pentru căpitanul campioanei Europei de la Sevilla, ca de altfel și pentru organizatorul întâlnirii Ghiorghiță Lăpădat și omul de sport Adrian Cuzamnovici, descoperitorul lui Fane Iovan.
„În 1986 am fost, cel mai bun fundaș dreapta din Europa. Eu, împreună cu jucătorul belgian Eric Gerets am fost nominalizați ca cei mai buni fundați dreapta ai Europei, dar am câștigat eu pentru că am luat și Cupa Campionilor în acel an“, a completat cu mare atenție pentru detalii legate de impresionantul său CV fotbalistic Fane Iovan, care și-a intrat în rol.
„E un eveniment frumos pentru mine. O reală plăcere să vă reîntâlnesc, să mă întorc în orașul care, cred eu că mi-a schimbat destinul. Pentru că dacă nu alegeam varianta să vin la Reșița, eu aveam dosarul introdus la Electroputere și erau șapte pe loc. Nu știu dacă intram sau nu. Nu știu care era parcursul meu, dar acum, după ce au trecut mulți ani, mă mândresc că am ales Reșița, pentru că mi-a oferit tot ce mi-am dorit ca să ajung unde sunt.
Dacă nu veneam aici, nu eram cine sunt. Începând cu liceul 4, unde domnul Adi Cuzmanovici m-a văzut pentru prima dată. Căminul care era aproape. Parteneriatul cu directorul Dacica, care m-a înțeles din toate punctele de vedere. Îi spuneam că vreau să merg la antrenament și niciodată nu s-a opus. Profesorii care m-au înțeles. Tot, absolut totul parcă a fost făcut pentru mine, ca să ajung unde am ajuns. După ce m-a descoperit Adi Cuzmanovici, am jucat și la echipa mare, cu Mircea Secoșan. Am jucat după aceea, m-a văzut Reinchard și m-a luat la echipa mare. Tot, tot, tot absolut totul mi-a fost favorabil la Reșița. Ce să spun? Pentru asta mulțumesc orașului Reșița, oamenilor care m-au ajutat în carieră. Și aici trebuie să amintesc și de Tavi Foale, Reinchard am spus, Jackie Ionescu de la Vâlcea, Roșca Stănescu, toți au avut un merit enorm în realizarea mea.
Dacă iau numai unul dintre ei, nea Tavi Foale mi-a pus două lezi. O să rămâneți curioși… Două lăzi, o ladă dreaptă, o ladă normală și una oblică. Și mi-a spus așa: vezi că dacă dai tare în ladă, îți sare înapoi în nas. Dacă dai încet, nu ajunge. Și atunci eu mi-am dat seama ce vrea el să transmită? Simțul mingii. Cealaltă, oblică, ridica mingea în sus și spunea: Dacă nu-ți măsori pașii și să lovești perfect, nu ajungi fotbalist. Pe mine toate lucrurile astea m-au ambiționat. Sunt lucruri simple, dar pe mine m-au ajutat enorm. Sunt oameni, v-am zis, care au contribuit enorm în cariera mea și le mulțumesc. Orașului Reșița, oamenilor ei. Probabil că și domnul primar a văzut evoluțiile mele.
O altă situație legată de Reșița, care nu se întâlnește o dată la nu știu câți ani. Promovez în 4 septembrie 77 și mă întorc după 20 de ani. Pică echipa și mă întorc după 20 de ani, în 97. Și cu mine în returul campionatului în care joc 13 meciuri, promovează Reșița. Deci, sunt lucruri care m-au făcut să mă gândesc că datorez foarte mult Reșiței și oamenilor. Sunt așa de emoționat…“, spunea marele Iovan în timp ce ochii îi săi umezi vorbeau de la sine despre sentimentele care-l traversau.
Fost președinte al clubului din Valea Domanului și omul care l-a „citit“ din prima pe talentatul Ștefan Iovan, Adrian Cuzmanovici își aduce aminte:
„Fane era la liceul 4 din Reșița, fostul UCMR, care e facultate acum. Și erau jocurile între sectoare. Se chema sectorul unde erau dormitoarele, se chema sector și erau mare ambiție între sectoare la fotbal. Și l-am văzut pe Fane. Zic măi, eu fiind, am fost la Gloria. Zic te iau să vii la Gloria Junior. A venit imediat echipa, a prins-o, Nu s-a pus probleme și următorul an ne-am mirat că Secoșanu a promovat noi în Divizia C. Și Neamț. Mircea Secoșan spune Adi, dă-mi un jucător care crește. Păi zic îs doi jucători, era unul Iaverov și cu Fane Iovan. Dar zic Fane Iovan ia-l, că-i sigur foarte bun. Și primul meci care după câteva zile de antrenament la echipa mare am avut meci la Lugoj. Fane a fost cel mai bun din echipă. Toată lumea l-a pupat și așa a urmat în Divizia C. Dar după ce Fane a ajuns valoare, a venit decizia: Steaua sau Poli Timișoara? Poli Timișoara, au spus noi te facem inginer, te facem de toate și așa și pe dincolo. Iar Fane a venit să-mi ceară părerea. I-am spus „Fane nu poți să alegi decât Steaua, deci cu dacă alegi Poli Timișoara, păi inginer poți să ajungi și la București sau ce vrei tu, dar ca fotbalist poți să ajungi mare la Steaua. Tu ești băiat serios și vei ajunge mare. Și a ajuns“, a concluzionat Adi Cuzmanovici.
Unul din oamenii de legendă ai Reșiței, cu care Fane Iovan este amic încă din anii 80 este Ioan Borduz, cei doi cunoscându-se din perioada de glorie a Hotelului Partidului din Reșița, astăzi Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Caraș-Severin. Fostul primar de la Fârliug, Ioan Borduz își amintește despre întâlnirile cu Fane Iovan:
„Haideți să povestesc și eu un pariu pe Fane. La 8 ani după ce am câștigat pariul, ne-am reîntâlnit ca să spun, venise în locul lui Fane în 1980 a plecat la Steaua și l-au dat la schimb pe Vasile Arene și pe Matefi Arene. A fost cazat la Hotelul Partidului A făcut pariul cu mine că Fane Iovan nu îl scoate din echipă pe Florin Marin, alias Flocea. Am făcut pariu și după Florin Marin, Florin, după vreo trei etape, a luat topul și am câștigat pariul. Și după opt ani de zile am fost la București. În aprilie 1988 am ajuns la Hotelul Tolstoi la ora 5 dimineața, cu șoferul primului secretar, să schimbem mașina era Renault 18 și l-am rugat pe Iordănescu, care era foarte agitat la recepție și din cauza faptului că Rotariu era accidentat. I-am spus, domnule domnul Iordănescu, vă rog frumos, dacă îmi facilitați o întâlnire cu Fane Iovan, că Fane mă cunoștea, să-mi facă rost de două bilete, să merg și eu la meci. Și pe la nouă mi l-a adus pe Fane și pe Gică Popescu, că veniseră și părinții lui Gică. Zice măi, ne ducem în Pădurea Băneasa, la plimbare. Nu cred că acolo găsesc bilete.
Când am coborât să mergem cu autocarul la meci, l-am întâlnit. Fane, zic, n-ai reușit? N-am reușit să-ți fac rost, dar poate te ia ăsta cu el în mașină. Și când mă uit, cine era ăsta? Era Valentin Ceaușescu (fiul președintelui Nicolae Ceaușescu). Zic, nu cred că am vreo șansă. Și Belodedici ne-a văzut mașina și a zis cine e cu mașina asta de CS și ne-a dat Belo două bilete. Și culmea, cine vine să ne ducă că n-aveam, nu știam, nu puteai să intri de pe o anumită distanță. Rică Răducanu, care fusese și el jucător la Reșița și venea mereu cu mașina lui nea Ilie Pătruică. Atât de greu era că rupsese toate arcurile de la scaunul din față și a pus niște lemne și pe lemne stătea Rică pe scaunul șoferului. Tăticu, vă duc eu cu Lada! Și ne-a dus și am văzut meciul 0:0 cu Benfica Lisabona și după aceea au pierdut 2:0 acolo în semifinale.
Ștefan Iovan: „Ion Alexandrescu a fost vizionarul și strategul acelui proiect extraordinar Steaua București 86!“
„Dacă e să povestesc așa am fost printre primii care am ajuns la Steaua. Acolo a fost nea Ion Alexandrescu. Cred că ați auzit majoritatea de dânsul, care avea o imaginație extraordinară. El a ales jucătorii din toate colțurile țării, sprijinit de către Olteanu, care la început a fost ministru și apoi a fost primar general. Și-a ales oameni pe nea Emi Ieneiq, pe Florin Halagian, care avea ochi și să spună ce jucători să selecționeze în toată țara. Nu întâmplător, Alageanu și-a dorit să facă cuplu de fundași centrali – Iovan – Bumbescu. Nu întâmplător l-a adus pe Boloni, care era cel mai inteligent dintre jucători. Nu întâmplător spunea că dacă este Boloni și Tudorel nu e suficient. Sunt doi mijlocași de rasă și inteligenți, noi puternici. A venit și Belodedici, care era foarte elegant și un liberou de rasă mondială. Deci echipa asta, după ce ne-am făcut, echipa băteam tot în România. Vă spun pe scurt așa. S-au gândit să ne ofere turnee în străinătate, ca să luăm și pulsul, să căpătăm experiență internațională. Toate au fost făcute cu cap ca să ajungem unde am ajuns, deci nu întâmplător!
Iar oamenii ăștia merită și respectați și amintiți în permanență, pentru că au avut cap. Jucam în campionatul României, era un campionat foarte puternic Dinamo, Craiova, Piteștiul, chiar Hunedoara lui Lucescu și din competiția asta dă valoare jucătorilor. Dar nu era suficient că noi începusem să batem tot prin România, să nu pierdem meciuri ani întregi. Și atunci era nevoie de o schimbare.
Am ajuns să mergem la turnee internaționale la Verona, jucam cu Milanul, Verona, campioana Italiei, mergeam la Ajax, Atletic, Mineiro, Steaua și nu mai știu cine. La Munchen cu Bayern München, Real Madrid, Steaua. Deja eram la alt nivel, iar asta ne-a ajutat“.
Reper 24: Să ne vorbiți, domnule Iovan, și despre jucătorii emblematici pe care i-ați avut la CSM Reșița de colegii de care vă aduceți aminte.
„După cum știți, când veneau echipele aici, cele de primă ligă, foarte puține scăpau să nu fie bătute. Și aici era Ilieș, Vinc, portarul care cocheta cu echipa națională. Tatăl lui Cristi Chivu, Mircea era fundaș central, Hergane care aveam discuții cu el pentru că eu la un moment dat jucam libero și trebuia să îl dirijez în teren. El avea o vârstă și nu-i convenea, dar trebuia să facă că așa spunea antrenorul. Pe Firițeanu, care l-am întâlnit pe Boțonea, pe Portic, Gabel, Bora, pe Beldeanu nu l-am prins. Din păcate, stăteam în spatele porții când trăgea la poartă să adun mingile. După aceea, Atodiresei, pe Bojin l-am prins puțin. I-am prins pe Nestorovici, pe Florea. Sunt oameni care cochetau cu echipa națională, adică era un lot foarte valoros, că altfel nu poate să se dezvolte jucători buni într-o echipă proastă și invers. Jucătorii buni se dezvoltă între oameni buni, pentru că ăia te pun în valoare, iar tu, la rândul tău, îi pui și tu în valoare. Echipa Reșiței a avut foarte buni jucători care pe mine m-au ajutat enorm și eu pe ei cât am putut, dar, trebuie să recunosc, mai mult ei pe mine“, a încheiat într-o notăa modestiei campionul Eruopei.
Sergiu TABAN
Tu il dirijai pe Arsene Hergane ? Gabel te a invätat fotbalul…