De sărbători, aleșii de ieri, de azi și de mâine și-au luat lumină de la… Curte!

A trecut și ceea ce colegul Dan Agache intitula „ultima sărbătoare din ciclul evenimentelor creștine de iarnă“, o sărbătoare dedicată Sfântului Ioan Botezătorul, știți cu toții, momentul acela în care îți verifici lista din telefon pentru a-i gratula pe toți Ionii (pozitivi și negativi), Neluții, Ioanele (aud că și Oanele sunt tot Ioane), Ionelele și Ionuții. Vă fie viața plină de …lumină…

Ceea ce am înțeles însă zilele acestea este că anumiți Ioni au trecere în rândul semenilor chiar și dincolo de sfera politică. Adică, din seria „Vom fi iar ce-am fost și mai mult decât atât“, anul 2023 poate fi catalogat drept anul renunțării la politică a cunoscutului fost deputat și senator Ion Mocioalcă. O mișcare anticipată în cercurile connaiseurilor de politichie din Caraș, dar care, paradoxal, chiar și odată înfăptuită a părut parcă lipsită de veridic.

Cum să părăsească Mocioalcă politica? Asta e peste puterea de înțelegere a celor ce pricep, realmente, fenomenul. „Ah, păi da, pentru un post în conducerea Curții de Conturi a României, pentru următorii să zic 9 ani, așa mai zic și eu“ – și-au spus unii în barbă, cu o doză de invidie ce nu și-au putut-o masca. Păi asta e, măi băieți, doar nu credeați că Nelu Mocioalcă, la trecutu-ți mare parlamentar, e un neica nimeni la capitală, așa cum și-au mai zis unii acum niște ani. Sau dacă ați crezut altceva, acum poate vă reconsiderați poziția, cum s-ar spune între cei care descoperă valorile creștinismului, poate vă îndreptați…

Evident, foarte mulți cetățeni, cu pretenție de politicieni, și-au făcut filme cum că ieșirea lui Ion Mocioalcă din politică va însemna un soi de exil al lui Napoleon pe insula Elba, uitând că strategul ultimelor decenii de la PSD de Caraș rămâne unul din cei mai abili și experimentați „șahiști“, care joacă cu tabla alegerilor electorale deschisă zi și noapte.

Iar, renunțarea la punctul de vedere al lui Mocioalcă de către „noul“ PSD Caraș-Severin n-ar însemna decât o gafă colosală, una ce s-ar putea amenda într-o cu totul altă cheie, în perspectiva rundelor de alegeri ce se-anunță în acest an. Deci, acest lucru este imposibil.

Unii primari liberali, mai dibaci din fire, au înțeles că Mocioalcă, chiar și din postura lui actuală apolitică, dar cu finii lui de poveste, au șanse reale să exploateze în beneficiul PSD anul electoral în care tocmai am pășit.

Mai mult decât atât, înțeleg că personajele vocale care-i dăduseră un vot de blam în 2019, vezi Costel de la Oravița sau mai deunăzi Felix de la Caransebeș și mulți alții, după cum se-aude prin târg, și-ar astăzi dori să revină în grațiile vicepreședintelui de la curte. Se dau mesaje, se trimit răvașe cu poștalionul, intermediari sau intermediare la ceas de seară, poate, poate…

Aș fi tare curios, câți dintre cei care până mai ieri îl blamau pe Mocioalcă i-au făcut, de Crăciun, ori la trecerea dintre ani sau de Sf. Ion urări dintre cele mai „sincere“ cu putință? Și câți dintre ei le-ar mai fi transmis dacă, să spunem, Mocioalcă ar fi fost acum un bunic cuminte, pensionar, care-și uda florile sau își citea nestingherit ziarul în cerdacul gugulan?

Și uite cum timpul adeverește ceea ce gândea cu voce tare, aproape de finalul celui de-al doilea mandat, acum vreo 4 decenii, Ronald Reagan, fostul președinte al Statelor Unite: „se presupune că politica este cea de-a doua profesie veche a lumii. Am ajuns să-mi dau seama că ea se aseamănă foarte mult cu cea mai veche profesie a lumii!“

Pentru că, vorba PSS-ului, adevărat, adevărat zic vouă… După ce ani și ani de zile, lumina înțelepciunii politice s-a luat de pe dealul unde se regăsește sediul Camerei de Comerț, astăzi lumina din lumină se ia de la Curte, ce-i drept cu o flacără mai roșie, nu atât de portocalie, precum cea de pe vremuri.

Cu siguranță vă veți întreba în ce constă „lumina“? Ei bine, ea poate însemna un sfat înțelept, o „binecuvântare“, o sprânceană ridicată, semn că ar mai trebui cântărite lucrurile, o pildă după întâmplări „electorale“din vremuri politice de-altădat sau chiar și o ceartă „părintească“ pentru cel ce a ales să bată insistent la ușa diriguitorului de Curte.

Ceea ce trebuie înțeles, printre rânduri, este că pentru unii care bat la ușa amintitului ca surdu-n tobă (nicio aluzie la secretarul de stat Daniel Surdu sau la Sandu Tobă – noua figură de AUR a județului), poate că încă n-a venit vremea răspunsurilor sau pur și simplu vocea și „talentele“ trecutului, nu-i mai califică pentru a fi evaluați în lumina vremurilor ce se-anunță.

…Văd chiar acum la televizor faptul că premierul Ciolacu și-a găsit chemarea și probabil răspunsuri la întrebările interioare pe care i le ridică cele 4 tururi de alegeri pe care țara le va avea în 2024, într-o vizită la călugării care slujesc la Mânăstirea de pe Muntele Athos. Fiecare cu luminițele lui…

Sergiu TABAN