Deputatul AUR Samuel Miclău și rima care a lovit impozitele din Reșița!

Politica românească a demonstrat de-a lungul timpului că poate fi tensionată, dramatică, imprevizibilă. Zilele acestea, însă, a mai bifat o premieră locală: poezia de protest fiscal. Autorul de rit păunescian? Deputatul AUR Samuel Miclău, care a ales să combată creșterile de impozite din municipiul Reșița nu prin conferințe de presă sau amendamente, ci prin… versuri cu rimă liberă și imaginație bogată. Noi sperăm, totuși, că e inspirație proprie și nu una de sorginte „artificială“…

Poemul, dedicat primarului și conducerii liberale a orașului, este o combinație savuroasă de pamflet, revoltă fiscală și observații politice, în care metaforele curg mai repede decât majorările de taxe. Personajele principale sunt atent „creionate”: un primar lăudăros, lideri „pleșuvi” de la centru, taxe care se înmulțesc aproape poetic și o Reșiță care, între timp, se pierde prin zăpadă și… vrăjeală.

Impozite, sarmale și geopolitică, toate într-o strofă

Deputatul-poet nu se oprește doar la impozitele pe proprietate. În universul său liric apar și TVA-ul pe sarmale, pensiile speciale, microbuze misterioase, achiziții externe cu parfum de licitații dubioase și chiar aluzii geopolitice, semn că versul românesc poate cuprinde teme largi, de la bugetul local până la politica europeană.

Mesajul este clar, chiar dacă rima mai șchioapătă pe alocuri (autorul recunoaște cu onestitate literară că „n-a găsit altă rimă”): reșițenii plătesc, liberalii decid, iar poezia consemnează.

De la consiliul local la cenaclul politic.

Textul nu se dorește a fi o capodoperă literară, ci mai degrabă un pamflet politic în formă de poezie, un fel de stenogramă rimată a frustrărilor legate de taxe, administrație și decizii de la centru. Dacă George Coșbuc ar fi scris despre biruri, probabil ar fi cerut și el o comisie de buget.

Cert este că deputatul Miclău a reușit performanța rară de a readuce poezia în dezbaterea publică locală, chiar dacă nu în manuale, ci pe rețelele sociale și în discuțiile politice.

Concluzie fără rimă

Indiferent de tabăra politică, un lucru e sigur: creșterile de impozite au primit, la Reșița, nu doar critici, ci și versuri. Iar dacă administrația locală nu va răspunde prin fapte, nu e exclus ca următorul capitol al dezbaterii să fie o baladă, o doină sau, de ce nu, un haiku bugetar.

Până atunci, rămâne poezia. Și nota de subsol sinceră:

„Mă scuzați, dar n-am găsit altă rimă.”

Uneori, nici politica nu găsește alta. Dar haideți să vedem cum sună poezia autorului „de“ AUR, parlamentarul Samuel Miclău:

Un primar rămas târcav,

Ce se tot lăuda

Legat de alt pleșuv

Ce împărățea mai sus,

Care taxe tot punea

Și pe care zi și noapte

Mi-l tot lăuda,

Pentru că ordine executa.

Se trezi într-o zi

Că pe toți vrea a ne învăța

Cum suveranistul

Va dispărea.

Uitând, între timp,

De cetatea lui,

Care în zăpadă dispărea

Și pe reșițeni îi îmbolnăvea,

Nu doar de răceală,

Ci și de vrăjeală.

Și le tot cerea

Pe pleșuvul cel de sus

Toți să-l asculte,

Să dea taxe multe,

Pe proprietate

Și TVA pe sarmale,

Ca să aibă brătienii

Mulți dinari,

Câte un microbuz

Să mai vândă,

Și câte un ajutor financiar,

Pachet internațional,

Pentru fratele Zelenski,

Și pensiile speciale

Rareș

Să nu le mai taie.

Așa că plătiți, măi băieți,

Pohta pleșuvilor

Să o îndepliniți,

De la Macron să mai cumpărați

Câte-un pistolaș uzat,

Sau de la Merz

Un BMW mișto,

Cum doar PNL știe a cumpăra,

Prin licitații trucate,

Ca să vă spună ei vouă

Cum să trăiți moral,

Acasă,

Nu în Zanzibar

Sau Madagascar,

Și să le mulțumiți

Că dacă biruri multe au pus,

Ei mai bagă prin C.A.-uri

Câte-un împărat roman și reșițean,

Și nouă ne dau

Multă Uniunea Europeană.

Mă scuzați,

Dar n-am găsit altă rimă.

Sergiu TABAN