O zi de sărbătoare cu o încărcătură spirituală și emoțională aparte a fost trăită în Borlovenii Vechi, comuna Prigor, unde 200 de ani de la sfințirea Bisericii Ortodoxe au fost marcați printr-un eveniment de aleasă ținută religioasă. Sute de credincioși, înalți ierarhi, reprezentanți ai administrației publice și invitați de seamă s-au adunat în jurul unui lăcaș care păstrează, de două secole, credința, istoria și sufletul unei comunități. Pentru Sorin Grindeanu, sărbătoarea a avut însă și o semnificație profund personală: întoarcerea în satul copilăriei, acolo unde își are rădăcinile și unde amintirea bunicului său a fost evocată cu lacrimi în ochi.
Sunt locuri în care timpul nu se măsoară doar în ani, ci în generații de oameni, în rugăciuni rostite la lumina candelei, în povești transmise din tată în fiu și în amintiri care nu se sting niciodată. Borlovenii Vechi, din comuna Prigor, este unul dintre acele locuri în care credința și memoria strămoșilor continuă să țină vie identitatea unei comunități.
În sfânta zi a prăznuirii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, localitatea din Valea Almăjului a îmbrăcat haine de sărbătoare pentru a marca împlinirea a 200 de ani de la sfințirea Bisericii Ortodoxe. Un moment de bucurie, credință și comuniune sufletească, în care sute de credincioși au participat la Sfânta Liturghie și la slujba de sfințire a lucrărilor exterioare ale bisericii, oficiată de Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului.
A fost mai mult decât o ceremonie religioasă. A fost o întoarcere simbolică la rădăcini, o întâlnire între generații și o mărturie a faptului că, dincolo de schimbările vremurilor, există valori care nu se pierd: credința, familia, tradiția și respectul față de înaintași.
O biserică de două secole, în care fiecare piatră poartă o poveste
Renovată la exterior și pregătită pentru această aniversare istorică, biserica din Borlovenii Vechi a devenit neîncăpătoare pentru numărul mare de participanți. Lăcașul care, în duminicile obișnuite, adună în jurul altarului aproximativ 25-30 de enoriași a primit de această dată sute de oameni, veniți să fie parte dintr-un moment cu totul special.
Poate că tocmai aici s-a aflat una dintre cele mai emoționante imagini ale zilei: o biserică ridicată și sfințită în urmă cu două veacuri, care a traversat generații, războaie, încercări și transformări, dar care continuă să fie reperul spiritual al comunității.
Meritele pentru lucrările de înfrumusețare și pregătirea acestui moment aniversar îi revin și administrației locale, prin implicarea primarului comunei Prigor, Simona Ienea-Miclău, ale cărei eforturi au contribuit la punerea în valoare a acestui important lăcaș de cult. O implicare care merită apreciată, mai ales atunci când vorbim despre păstrarea patrimoniului spiritual și a identității unei comunități.
Sorin Grindeanu, copleșit de emoție în fața istoriei propriei familii
Unul dintre momentele cu cea mai puternică încărcătură emoțională a fost prezența președintelui Camerei Deputaților, Sorin Grindeanu, venit la Borlovenii Vechi împreună cu familia. Pentru acesta, sărbătoarea nu a fost doar un eveniment religios și o întâlnire cu oamenii locului, ci și o întoarcere la propriile rădăcini.
În fața evocărilor despre înaintașii săi, emoția a devenit greu de stăpânit. Lacrimile au însoțit amintirile unei familii care poartă în istoria sa povești de curaj, suferință și supraviețuire.
Una dintre cele mai impresionante evocări a fost cea dedicată bunicului său, Mihai Imbrescu, cunoscut de localnici sub numele de Meilă Zamela, un om despre care s-a vorbit ca despre un apărător al valorilor creștine, al demnității naționale și al credinței în vremuri în care acestea erau puse la grea încercare.
Povestea sa a fost readusă în atenția celor prezenți de unul dintre preoții băștinași, părintele Petrică Zamela, starețul Mănăstirii „Țara Almăjului” din Bozovici.
Evocarea a cuprins și episodul dramatic al participării bunicului lui Sorin Grindeanu la cel de-Al Doilea Război Mondial, pe frontul din Crimeea. Întors acasă aproape miraculos, acesta ar fi supraviețuit naufragiului vasului pe care se afla, după ce nava fusese bombardată în Marea Neagră.
O poveste de război, de supraviețuire și de întoarcere la familie, care, rostită într-un asemenea cadru, în fața bisericii în care generații întregi și-au găsit alinarea, a căpătat o emoție aparte.
Pentru Sorin Grindeanu, lacrimile din acea zi au spus poate mai mult decât orice discurs. Au fost lacrimile unui nepot care și-a regăsit bunicul în poveștile oamenilor, într-un loc în care memoria familiei sale este încă vie.
Borlovenii Vechi, leagănul copilăriei și locul în care Sorin Grindeanu rememorează clipele de altădat
În cuvântul său de mulțumire pentru nominalizarea făcută de Episcopia Caransebeșului cu prilejul acestei aniversări, Sorin Grindeanu a vorbit despre legătura profundă pe care o are cu Borlovenii Vechi. Nu doar un sat de care îl leagă istoria familiei, ci locul în care se află o parte esențială din copilăria și identitatea sa.
Aici au fost primii ani de acasă, aici au fost vacanțele copilăriei, aici s-a întors an după an, inclusiv în ultimii ani ai studenției. A rememorat cu nostalgie locurile dragi, inclusiv o veche colibă la care astăzi se ajunge cu greu, dar care continuă să ocupe un loc aparte în memoria sa.
A vorbit despre satul cu oameni calzi, despre chipurile și sufletele care l-au primit întotdeauna cu dragoste și despre bucuria reîntoarcerii acasă, într-un loc pe care spune că îl va purta mereu în suflet.
Iar un amănunt cu o semnificație aparte este că familia Grindeanu nu a renunțat la casa părintească și strămoșească din Borlovenii Vechi. O legătură păstrată nu doar prin amintiri și povești de familie, ci și prin acel loc fizic care continuă să lege generațiile.
Poate că tocmai de aceea reîntoarcerea sa în sat, la sărbătoarea celor 200 de ani ai bisericii, a fost atât de încărcată de emoție. Pentru că, dincolo de funcțiile publice și de responsabilitățile prezentului, există întotdeauna un „acasă” la care sufletul se întoarce. Iar pentru Sorin Grindeanu, Borlovenii Vechi rămâne acel acasă al copilăriei, al bunicilor, al familiei și al rădăcinilor pe care timpul nu le-a putut șterge.
Oaspeți de seamă, într-o sărbătoare pentru întreaga Vale a Almăjului
La eveniment au participat și președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Silviu Hurduzeu, prieten apropiat și fost coleg de școală al lui Sorin Grindeanu, senatorul Luca Mălăiescu, deputații Silvia Mihalcea și Marius Isac, precum și numeroși primari din județ.
Prezența reprezentanților administrației județene și a parlamentarilor a completat tabloul unei sărbători care a depășit granițele unei singure localități, reunind oameni legați de Valea Almăjului prin credință, familie, prietenie și respect pentru tradițiile locului.
Însă, dincolo de numele importante și de invitații oficiali, adevărații protagoniști ai zilei au fost oamenii satului, cei care au păstrat biserica vie și care au făcut posibil ca această aniversare de două secole să fie sărbătorită cu atâta căldură.
Sărbătoarea a continuat la căminul cultural, într-o comunitate care și-a primit oaspeții cu sufletul deschis
După momentele de înaltă trăire spirituală din biserică, sărbătoarea s-a mutat în imediata apropiere, la căminul cultural din Borlovenii Vechi, recent modernizat.
Și acest edificiu a primit binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, într-un moment care a completat firesc ziua dedicată comunității și valorilor sale.
Primarul Simona Ienea-Miclău a oferit apoi o masă tuturor celor prezenți, într-un gest de ospitalitate și comuniune, așa cum tradiția satului bănățean știe să-i primească pe cei care îi trec pragul.
A fost o continuare firească a unei sărbători în care oamenii s-au întâlnit nu doar pentru a marca o aniversare, ci și pentru a-și reafirma apartenența la aceeași comunitate.
200 de ani nu sunt doar o cifră. Sunt două secole de rugăciuni, de vieți, de destine și de credință!
La Borlovenii Vechi, această aniversare a demonstrat că o biserică nu înseamnă doar ziduri, acoperiș și altar. Înseamnă oamenii care au ridicat-o, generațiile care au îngrijit-o, familiile care și-au botezat aici copiii, tinerii care au primit binecuvântarea cununiei și bătrânii care și-au găsit alinarea în rugăciune.
Poate că astăzi sunt mai puțini credincioși la slujbele obișnuite, poate că satul nu mai are forfota de altădată, însă sărbătoarea celor 200 de ani a arătat că rădăcinile nu au dispărut. Ele sunt acolo, adânc înfipte în istoria locului, în memoria familiilor și în sufletul celor care nu și-au uitat înaintașii.
Iar când un nepot își ascultă povestea bunicului cu lacrimi în ochi, când un om își amintește cu drag de coliba copilăriei, de casa strămoșească și de oamenii care l-au primit mereu cu brațele deschise, când sute de credincioși se adună în jurul altarului și când o comunitate își deschide porțile pentru a-și primi oaspeții, înseamnă că tradiția încă respiră.
La Borlovenii Vechi, duminică, nu s-au sărbătorit doar 200 de ani de la sfințirea unei biserici. S-au sărbătorit două secole de credință, o istorie de familie, puterea rădăcinilor și bucuria de a te întoarce acasă.
La mulți ani, biserică dragă din Borlovenii Vechi! La mulți ani, comunitate almăjană! Să vă păstrați credința, rădăcinile și poveștile, pentru ca și peste alți 200 de ani urmașii voștri să aibă ce sărbători și de cine să-și amintească!
Sergiu TABAN
