Au ras pădurea înainte s-o protejeze! Scandalul de la Rusca Montană ajunge pe masa Ministerului Mediului!
Greenpeace cere anchetă de urgență după ce 7,5 hectare dintr-o pădure seculară din Munții Poiana Ruscă au fost tăiate la ras. Peste 4.000 de metri cubi de lemn au ieșit din parcelă, iar organizația de mediu reclamă distrugerea habitatului, eroziuni și folosirea albiei Văii Alunului ca drum forestier
O pădure seculară din Munții Poiana Ruscă a dispărut. Nu metaforic. Nu „în curs de regenerare”. A dispărut sub drujbe și utilaje forestiere, iar acum cazul ajunge oficial în atenția autorităților de la București. Greenpeace România a sesizat Garda Forestieră Națională și a cerut Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor să trimită Corpul de Control la Rusca Montană.
În centrul scandalului se află Parcela 37, din situl Natura 2000 ROSCI0219, o suprafață pe care Greenpeace susține că a identificat-o ca fiind inclusă între pădurile propuse pentru protecție strictă.
Numai că, înainte ca protecția să devină efectivă, pădurea a fost exploatată.
Și nu vorbim despre câțiva arbori marcați pentru intervenții silvice.
Potrivit investigației Greenpeace, care a vizat zona de mai bine de trei ani, între 9 octombrie 2025 și 31 martie 2026 au fost extrași din această parcelă aproximativ 4.174 de metri cubi de lemn, iar pe o suprafață de circa 7,5 hectare arborii au fost tăiați integral.
Din pădurea seculară au rămas cioatele!
Imaginile prezentate de Greenpeace sunt greu de ignorat: în locul unei păduri mature, versanții apar acum lipsiți de coronament, brăzdați de drumuri de exploatare și urme de utilaje.
Organizația susține că în urma intervenției nu au mai rămas arborii de habitat și nici cantitatea de lemn mort necesară menținerii funcțiilor ecologice ale pădurii. Raportul Greenpeace indică, de asemenea, eroziuni severe ale solului provocate de intervenția utilajelor grele pe versanți abrupți.
Iar una dintre cele mai grave acuzații privește Valea Alunului.
Potrivit investigației, albia pârâului ar fi fost transformată practic în drum pentru transportul lemnului, fiind identificate inclusiv urme de combustibil și ulei, precum și deșeuri provenite din activitatea de exploatare. Pârâul este afluent al Loznei, în bazinul hidrografic care are legătură cu alimentarea cu apă a comunității din Rusca Montană.
Pădurea care trebuia protejată a dispărut de pe hartă
În fapt, aici apare poate cea mai incomodă întrebare a întregului caz. Greenpeace afirmă că Parcela 37 figura în martie 2025 pe o hartă preliminară a suprafețelor eligibile pentru protecție strictă, însă după exploatare nu s-ar mai fi regăsit în versiunea transmisă în august 2026.
Cu alte cuvinte, scenariul reclamat de organizația de mediu este unul aproape absurd: mai întâi există pădurea, apoi există propunerea de protecție, după care pădurea este exploatată, iar suprafața dispare din lista celor care urmau să fie protejate. Frumos, nu?
Dacă această succesiune va fi confirmată de autorități, atunci cazul Rusca Montană nu mai este doar o poveste despre o exploatare forestieră.
Devine o întrebare despre cât de eficientă este, în realitate, protecția unei păduri care urmează să fie protejată când aceasta poate fi exploatată înainte ca protecția să intre efectiv în vigoare.
Și unde a ajuns lemnul?
Poate cea mai sensibilă verigă a poveștii este traseul lemnului.
Greenpeace susține că, pe baza datelor de trasabilitate, lemnul provenit din Parcela 37 a ajuns la un depozit intermediar din Zăvoi, administrat de Colcear Servcom SRL, companie despre care organizația afirmă că furnizează lemn de fag către fabrica Masifpanel, furnizor al IKEA.
Este important de precizat că această legătură este prezentată de Greenpeace ca rezultat al propriei investigații, iar IKEA contestă interpretarea potrivit căreia pădurea ar fi fost deja protejată juridic la momentul exploatării. Compania susține că hărțile invocate reprezentau suprafețe propuse, aflate în evaluare și consultare, nu zone cu statut definitiv de protecție.
Tocmai de aceea, cazul are nevoie de verificări oficiale și transparente, nu doar de comunicate contradictorii.
Greenpeace: „O pădure propusă pentru protecție strictă este rasă de pe fața pământului”
Valentin Sălăgeanu, coordonatorul Campaniei pentru Păduri și Biodiversitate din cadrul Greenpeace România, acuză existența unei vulnerabilități sistemice și cere intervenția Ministerului Mediului.
„Cazul din Rusca Montană arată dovada clară din teren: o pădure propusă pentru protecție strictă a fost tăiată la ras înainte ca legea să o salveze”, a declarat reprezentantul Greenpeace.
Organizația cere inclusiv oprirea exploatărilor în suprafețele propuse pentru protecție strictă până la finalizarea procedurilor de desemnare.
Garda Forestieră, Garda de Mediu și Ministerul Mediului, chemate de urgență să verifice terenul!
Greenpeace nu se mai mulțumește cu reacții publice.
Organizația cere o anchetă oficială în teren, cu participarea Corpului de Control al Ministerului Mediului, Gărzii Forestiere Naționale, Gărzii de Mediu și autorității competente în domeniul ariilor naturale protejate.
Miza controlului este uriașă.
Trebuie stabilit dacă exploatarea a respectat toate prevederile legale, dacă au fost respectate condițiile de conservare impuse de statutul Natura 2000, dacă intervențiile asupra solului și cursului de apă au fost conforme și dacă traseul lemnului poate fi urmărit fără echivoc de la cioată până la destinația finală.
Rusca Montană nu este doar o poveste despre niște copaci
În spatele scandalului de la Rusca Montană se află o problemă mult mai mare.
România are încă suprafețe forestiere cu o valoare biologică excepțională, iar protecția lor nu poate rămâne doar o linie pe o hartă sau o promisiune într-un document.
Pentru că o pădure seculară nu poate fi pusă la loc după ce a fost tăiată. Evident că poți replanta copaci. Însă nu poți replanta o pădure matură de zeci sau sute de ani.
Iar întrebarea care planează acum asupra Munților Poiana Ruscă este una simplă și brutală:
Cine a protejat pădurea înainte să fie prea târziu?
Dacă răspunsul este „nimeni”, atunci cazul de la Rusca Montană ar putea deveni una dintre cele mai clare demonstrații că, în România, uneori, protecția unei păduri începe abia după ce pădurea nu mai există.
Interviul cu Valentin Sălăgeanu coordonatorul campaniei pentru Păduri și Biodiversitate, Greenpeace România și omul care a fost și pe teren pentru documentarea investigației din Rusca Montană „Printre cioate și drujbe: Cum dispar ultimele păduri de neînlocuit ale României” , în ediția de mâine Reper24.
Harta GIS
Sergiu TABAN
