După insolvență, faliment. Salariații mai iau praful de pe tobă

Vestea că C+C își închide porțile a picat ca un fulger pentru reșițeni. Nu pentru toți, căci salariații știau (sau bănuiau) ce va urma. O serie de dosare penale urâte, pentru fosta conducere, vânzări tot mai puține din cauza scăderii calității produselor și a unui management deficitar, investiții în modernizarea unor magazine (mai mereu goale de clienți) și scenariul era gata.

„În temeiul art.145 aliniatul 1 litera B din Legea nr. 85/2014 instanța dispune începerea procedurii generale a falimentului debitoarei C+C SA Reșița“ (17.03.2022). Se dispune de asemenea desemnarea în calitate de lichidator judiciar provizoriu, practicianul în insolvență, EUROSMART filiala Timiș SPRL Timișoara. „Dispune dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului“. 

Altfel spus, „Adio, pa și n-am cuvinte“. A mai falimentat o firmă (alături de alte zeci de mii în ultimii 32 de ani), s-a mai dus un brand românesc, au mai rămas pe drumuri câteva sute de oameni și familiile acestora. Până la urmă este ceva tipic românesc.

Atâta doar că salariații mai aveau de încasat niște salarii pentru lunile muncite în folosul societății C+C. Dna Cocora se bătea cu cărămida în piept și promitea sus și tare că nu-i va lăsa de izbeliște și până la declararea falimentului societății va plăti salariile restante. Atâta doar că de la vorbă la faptă e … cale lungă.

Oamenii se plâng; nevoile sunt mari, facturile curg; portăreii vor începe să bată pe la uși, iar oamenii sunt de-a dreptul disperați. Am fost și noi contactați de o fostă salariată care ne-a întrebat retoric: „Eu acuma ce fac? Și nu numai eu suntem mai mulți. Avem rate, facturi la gaz și curent, avem rate la bănci și datorii pe la vecini. Ce facem?“

Întrebări mai mult decât legitime, dar din păcate fără răspuns. Am încercat noi să găsim calea de urmat a foștilor salariați ai societății C+C, în încercarea de a-și dobândi drepturile cuvenite, ca urmare a desfășurării activității. Din păcate, legea e strâmbă și nu ține cu salariații. Dacă în insolvență se puteau plăti salariile personalului, cu prioritate, legea falimentului prevede altceva:

Articolul 161 din legea falimentului stipulează clar: „Creanțele se plătesc, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1 Taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul titlu, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activității, precum și pentru plata remunerației persoanelor angajate potrivit art….. (nu e vorba de foștii salariați)

2 Creanțele provenind din finanțări acordate potrivit art 87, alin. 4 (creditele garantate)

3 Creanțele provenite din raporturile de muncă (salariile restante)“

Și mai urmează încă 7 paragrafe cu ordinea plății creanțelor. Altfel spus, conform legii, salariile vor fi plătite după ce băncile creditoare își vor recupera sumele investite în C+C. Când anume? Greu de spus și mai ales…dacă!!!

Am vorbit așa cum era normal și cu un avocat (de prestigiu) care a confirmat faptul că este puțin probabil, în cazul falimentului, ca salariații să-și mai recupereze vreodată sumele restante. E trist și sincer îmi pare rău să le dau eu o astfel de veste dar… Sper să nu am dreptate.

Am contactat-o telefonic și pe dna COCORA. Din păcate, din toată discuția cu domnia sa, nu am voie să folosesc nimic; nici un citat măcar, pentru că nu și-a dat acordul pentru asta. Cred totuși că am voie să spun că la întrebarea mea: „Aveți mustrări de conștiință seara, când puneți capul pe pernă, că oamenii care au trudit pentru C+C nu au bani de facturi, rate și mâncare pentru copii“?, dna Cocora a precizat că îi plânge sufletul de mila lor, dar nu mai are posibilitatea să facă nimic și ne-a pasat frumușel către administratorul judiciar.

Nici un cuvânt despre promisiunile făcute în fața angajaților cu privire la plata salariilor. Acesta este tristul adevăr. Și tot la capitolul adevăr să mai spunem că sunt mai multe persoane trimise în judecată, din fosta conducere a firmei, pentru diverse acuzații gen: spălare de bani, deturnare de fonduri și alte asemenea, care se va lăsa cu ani grei de detenție.

Nu e un răspuns pentru cei care ne-au contactat și ne-au rugat să ne interesăm; cu siguranță faptul că unii vor intra la mititica nu-i încălzește cu nimic și nici nu le achită facturile sau ratele pentru casă. Poate puțină omenie din partea celor care ar fi trebuit să-și achite obligațiile ar fi fost mai de folos. Din păcate însă, OMENIA și BUNUL SIMȚ sunt niște calități tot mai rar de găsit în societatea în care trăim.

Dan AGACHE