Grădinarul iscusit dă pră Valea Almăjului, supranumit Doctorul Paul & Shark, a întrunit de Ziua Mondială a Sănătății Medicale, și nu mintale, Consiliul de Administrație al Spitalului Județean de Urgență din Reșița, pentru a număra, a nu știu câta oară, în Vinerea Neagră a catolicilor, ouăle din coșul echipei manageriale.
În grădina fermecată și veșnic nevindecată au intrat pe covorul verde, ca florile stropite de Master of Flower Power, împupitele sănătății medicale Florentina și Vio X Vio și reprezentanții DSP-ului, care au recitat versuri profunde, de tipul „o votarăm și muri, de Vasile Alecsandri“.
De cealaltă parte, sârboaica cu părul de foc, Alina Stancovici, însoțită de directorul financiar, Adina Miloș, și de directorul medical, Gheorghe Beg, au urmărit, sub imperiul unei stări de vomă cronică, spectacolul florilor ofilite de Florii. După o introducere scurtă, de aproximativ 40 de minute, a noului președinte al CA-ului, de-a pururi nea Paul, pentru prieteni doctor Purea, cel care și-a tocit coatele pe băncile școlilor, s-a intrat brutal și rapid în ordinea de zi. Stufoasă, ca de-obicei, cu eternul punct gen bindi, care a devenit o aluniță malignă, și nu o alinuță, ordinea de zi a concentrat demiterea conducerii spitalului. Unul din motive ar fi și faptul că, verificând conturile spitalului și observând că au crescut datoriile, nea Paulică cu pensia mare (scuzați rima) s-a gândit s-o zogoane pră Alina (a zogoni – a goni, termen managerial din bucvariul dă pră Valea Almăjului).
Deși directoarea economică a venit cu documente justificative legate de noile arierate, iar directorul medical a explicat ce înseamnă intervenția financiară în situații neprevăzute precum cel al tomografului defect căruia i s-a ars lampa, iar aceasta costă aproape 200 de mii de euro, nea Paul, dr. Purea pentru apostrofatul Nafiru, nu s-a lăsat deturnat de la țelul lui. „Că țelul nostru-i unul singur și e stingher!“
La momentul votului, suflătorii și percuția de la fanfara bolnavilor au așteptat cu sufletul la gură vo-votul fră-frățioare fi-final.
– Cine este pentru? – șuieră nea Paul Și trei mâini se ridicară spre înaltul cerului, ale lui Vio LoL, Flori și nea Paul, deși nu le curgea sânge din nas, așa cum se gândeau cei care nu le-au ridicat. În birourile Consiliului Județean fiorul îl străbate pe Romi, care urmărea live-ul de la Reper24. Privirile se-ndreaptă către Vio Bașag, ale cărui cinci degete nu se văd pe sus, cum îi stă bine unui șef de stație Peco la rugă la Verengin. Nici reprezentanții DSP-ului nu se înghesuie să țină brâul pă coantră cu mâna sus și iaca remiza: 3 – 3.
Păi ce făcurăm, Romică? Tri la tri? Iar nu-ți dau pace pricinile binecuvântate. Egalu’ nu-i victorie! Ne lovi Bașagu cu ciomagu! Cam maricel potu’ pe care-l pierduși astăzi, camarade!
Bașag înscrie și fuge, luat de tirul colegilor de la Subiectiv, eu sper că nu să-și ia aplauze de la altă tabără; tu ce zici Romi?
În tot vacarmul, pe holurile spitalului se aude un cântec melancolic: „Și totuși există iubire/ Vio să ne APeRe!“
Iar Of Uturăm – Conte de Medicis
