O întrebare de când lumea împarte filosofii în două: „Mâncăm ca să trăim sau trăim ca să mâncăm“? Răspunsul e pe cât de simplu, pe atât de real: depinde pe cine întrebi.
Agricultorii din antichitatea își câștigau existența prin munca câmpului, iar roadele le ofereau posibilitatea să se hrănească ei și familia lor. Mai apoi, s-au inventat șmecherii sau băieții deștepți, dacă vreți să le spunem așa. Aceștia mâncau și trăiau de pe munca altora.
Cu cât aceștia s-au înmulțit, cu atât cel care muncea să-și câștige hrana de zi cu zi sărăcea și flămânzea mai tare. Mai un troc, mai cumpărau ieftin și vindeau mai scump, adică orice numai să nu trudească din greu pentru o bucată de pâine.
Cu timpul, aceasta s-a transformat în cozonac, iar șmecheria s-a transformat în asuprire; tu muncești, eu mă satur, tu trudești, eu șmecheresc și mă îmbogățesc. Așa au apărut: sclavi și stăpâni; iobagi și feudali; țărani și boieri, alegătorii și aleșii.
Mai apoi, s-a inventat un nou termen pentru șmecher: politician. Acesta era cel care nu mai asuprea poporul, ci îl conducea cu legi făcute de el, pentru el. Până la ora actuală, politicianul este varianta maximă a șmecheriei. În toată lumea, nu doar pe la noi.
Diferența dintre șmecherii de duzină și politicieni e aceea că politicianul îți vorbește frumos, te perie, îți spune cât de bine va fi mâine pentru tine și cât de sătul vei fi, tot mâine, în timp ce el se satură azi și strânge ca hârțul pentru…mâine.
Elementul comun al tuturor acestor categorii sociale este, așa cum ați bănuit, foamea de bani. Dar, în timp ce pentru tine foamea este reală și te „chirțăie“ la mațe, pentru el e un termen iluzoriu: știe că există dar nu l-a încercat niciodată și mai știe că dacă adună mult într-un timp scurt, o va duce bine un timp îndelungat.
Foamea de bani nu este ceva nou pe planetă și nici nu s-a inventat în România. De furat se fură peste tot în lume, mai mult sau mai puțin. Diferența dintre noi și lumea occidentală este că la ei politicienii, forma evoluată a șmecherilor de altădată, fură mai cu frică, mai cu măsură, mai cu ….responsabilitate, dacă pot spune așa.
La noi, foamea de bani e în ADN-ul șmecherilor care fac politică. Pentru noi, muritorii de rând, foamea de bani este o chestie fiziologică, existențială. Avem nevoie de bani să putem trăi de azi pe mâine. Pentru ei, cei care nu știu ce înseamnă foamea, lipsurile, durerea când îți cere copilul și nu ai, este doar o chestie iluzorie.
Această foame de bani este caracteristică șmecherilor de România (a se citi politicieni), indiferent de doctrina partidului din care fac parte. Fură fără măsură, fără frică, fără discernământ, fără rușine.
În acest timp noi, cei ce trudim pentru binele și fericirea lor, stăm cu mâna întinsă la ei pentru un codru de pâine neagră și uscată; să prindem un strop de vlagă să putem trudi și mâine pentru fericirea și prosperitatea șmecherului din Parlament.
Dan AGACHE
Foarte corect!👍👍👍