(FOTO) Tramvaiul reșițean în imagini de șantier; săptămâna 9

Iată-ne ajunși din nou la sfârșitul unei săptămâni, cea de a noua de la începerea lucrărilor la noua linie de tramvai în municipiul Reșița. Înainte de a vă prezenta progresul lucrărilor (pentru că el există în pofida cârcotașilor) aș vrea să revin asupra știrii de săptămâna trecută.

Am scris în acea știre (între altele) că un polițist de la IPJ dirija circulația, când el era de fapt polițist local ; de aici s-a iscat un adevărat scandal cu injurii, invective, cu tot felul de adjective și epitete pe care din respect pentru majoritatea cititorilor nu le reproduc. Am fost nevoit chiar să ascund (e pentru prima oară când o fac) o serie de comentarii din același motiv.

Ba că sunt prost, ba că am nevoie de oftalmolog, ba că stă polițistul degeaba, ba că stă ca un ficus, ba că nu face altceva decât vechime (și astea sunt doar cele care pot fi reproduse). Bine măi „inteligenților“, e singurul lucru pe care l-ați reținut din lecturarea știrii? Sau e singurul lucru pe care l-ați citit. M-am cam săturat să luați pe toată lumea în zeflemea, să faceți mișto de toți, să criticați pe toată lumea, să bârfiți (pentru că asta faceți de fapt) precum babele pe la colțuri, în speranța că doar, doar vă va da cineva un like.

Nu vă place ce și cum scriu? Nimic mai simplu: ocoliți-mă când mă vedeți pe rețeaua de socializare. Vreți o lectură mai serioasă decât „balivernele“ pe care le scriu eu? Și mai simplu: mergeți la bibliotecă (pentru că sigur nu aveți așa ceva acasă) și împrumutați o carte. De preferință nu cea de telefon; încercați cu povești nemuritoare, Capra cu 3 iezi ori Punguța cu doi bani. Vă considerați mai deștepți de atât? Cereți Shakespeare, Emily Bronte, poate un Homer, sau Charles Dickens ori Edgar Allan Poe.

Nu mai citiți mâzgălile mele; lăsați-i pe cei interesați de soarta acestui oraș, de cei interesați de evoluția lucrărilor și nu de apartenența unei caschete care dirijează circulația. Gata, am zis.

Revin la informațiile privind lucrările de la linia de tramvai și pornim călătoria noastră de la intrarea în Lunca Pomostului, la bifurcația celor două străzi, până unde s-au întins cei de la PORR cu șantierul. Se scoate banda de cauciuc, se sparge betonul din preajma liniei, se scoate cale de rulare (șina), se înlătură toată spărtura din beton și se sapă în adâncime, pentru un nou strat de susținere al viitoarei șine de tramvai. Cam tot ce s-a făcut sau se face în Lunca Bârzavei se va face și aici.

Pedalând din greu ajung pe pod. Aici activitatea continuă încet dar sigur. Cu două compresoare și două picamăre (și nu píckhammere că nu suntem în Germania) se înlătură stratul de beton de pe prefabricatele care sunt așezate pe stâlpii de susținere ai podului. Se lucrează la ieșirea de pe pod spre calea Timișoarei. Din când în când mai apare și un buldoexcavator și un camion care înlătură spărtura.

Cei de la Electroechipament EEI, sunt tot cocoțați pe stâlpii de susținere a lămpilor de iluminat și a firului de contact. Se curăță de rugină (stâlpii) și se grunduiesc, urmând ca într-un viitor apropiat să fie și vopsiți.

Pedalez în continuare (mai cu spor de data asta, pentru vin la vale) și ajung în sensul giratoriu, văduvit de prezența unei caschete și a unui fluier care să accelereze circulația și să dirijeze traficul. Adevărul că sunt perioade ale zilei când nici nu este nevoie. Alteori însă, coada de pe B-dul Muncii se întinde până la gară. Din păcate comandantul Alexandru Ciati a retras polițiștii locali din acel sector, precum și pe cei de la intrarea în Triaj din cauza temperaturilor exterioare care la soare depășeșc lejer 42 -44 de grade Celsius.

Continui pe traseul Intim – Victoria. Se sparge betonul, mecanizat cu utilaje mari, se înlătură șina, se sapă până la adâncimea prevăzută în proiect, se introduce tubulatura pentru evacuarea apelor pluviale într-un înveliș de piatră și un fel de pânză cu proprietăți impermeabile. Peste, se așterne din nou pietriș cu nisip, se tasează și se întinde aceeași pânză impermeabilă „asezonată“ cu un fel de armătură pentru rigidizare. Mai e mult până departe aș spune, sau mai bine zis lucrul în acest sector este abia la început.

De la Victoria, mai exact de la intersecția cu str. Progresului, sunt întâmpinat de cei de la Aquacaraș care mă salută bucuroși (că se uită cineva la ei), de undeva de la 4 – 5 metri sub nivelul solului. Fac subtraversarea conductelor de canalizare cu țeavă nouă din câte am văzut. În pofida căldurii exterioare, cred că acolo jos, în pâmânt, cu picioarele în apă până la genunchi nu e chiar caniculă și cu siguranță nu e nici plăcut.

Partea dreaptă a drumului (Micro 4) e cea mai avansată din punct de vedere al refacerii trotuarelor: cu borduri, un material tasat care permite circulația în condiții bune atât pe jos cât și cu bicicleta. Noutatea (față de săptămâna trecută), constă în refacerea gurilor de canal. Se pregătesc plăcile ce vor fi așezate pe gurile de canal și într-o fotografie sau două puteți observa acest lucru.

Aici s-a introdus deja tubul de dren și pentru că nu se schimbă țevile de apă (fiind relativ noi) se pregătește structura de bază pentru viitoare linie de tramvai: aceiași pânză specială, aceeași plasă de întărire, un utilaj ce introduce piatra în șanț, un altul ce îl împrăștie și încă vreo două care tasează tot.

Pe la jumătatea drumului spre Kaufland dau din nou de cei de la Aquacaraș lucrând tot la o subtraversare. Aici se lucrează mecanizat, atâta doar că adâncimea e atât de mare, șanțul foarte îngust încât nu reușesc să văd nimic înăuntru. Curioasă mi se pare poziția „piticului“, utilajul care sparge ceva, acolo jos.

Poate că ritmul de lucru nu e cel dorit de noi, dar din nou primesc asigurări că lucrările sunt în grafic. Un grafic pe luni, săptămâni și zile care se respectă. Ba mai mult există și un mic avans față de programare, ceea ce nu cred că e rău. Și încă un lucru: nimic se pare că nu rezistă sub presiunea excavatoarelor și a utilajelor din șantier; nici măcar terasa lui Costel Ciobanu, alias Barbălată.

Atât pentru astăzi și pentru această săptămână. Dacă nu aveți încredere în ceea ce am postat vă invit să străbateți la pas întregul șantier pentru a vă convinge singuri. Și oricât de nerăbdători am fi să se termine cu tot acest balamuc, lucrurile se desfășoară în ritmul lor și cu toată agitația noastră nu vom putea să terminăm lucrarea mai repede.

Mai bine cumpărați un suc, ori o sticlă de apă rece și oferiți-le muncitorilor care lucrează pe o asemenea temperatură exterioară. Știu, e vina lor că au băut cerneala și nu s-au făcut doctori sau avocați, dar dacă eram toți „deșteți“ și cu „școli“ oare cine mai lucra la tramvai. Cu siguranță nu o să sărăciți dintr-o sticlă de apă rece oferită cuiva însetat. Zic și eu, nu dau cu parul.

Dan AGACHE