Guvernul Bulgariei și-a dat demisia. Motivul? Proteste vehemente legate de un proiect de buget și nemulțumiri anticorupție

Deși contextul este cât se poate de serios, viteza cu care bulgarii au acționat a stârnit o mică undă de șoc, urmată de hohote de râs, pe holurile puterii de la București. Politicienii români par să fi primit vestea ca pe o știre dintr-un univers paralel.

Curs rapid: „Demisia” pentru începători

Pentru clasa politică românească, cuvântul „demisie” pare să fie echivalentul unui termen tehnic uitat, undeva între „răspundere morală” și „buget echilibrat”. În România, o criză politică nu se rezolvă prin demisie; ea se rezolvă prin:

Re-negocierea coaliției (cu bonusuri): Se schimbă trei miniștri, se mai inventează o funcție de secretar de stat și se dă vina pe cel care a plecat în urmă cu doi ani.

Un maraton de talk-show-uri: Se explică populației că, de fapt, protestele au fost cauzate de fake news și că proiectul de buget este „cel mai bun din ultimii 100 de ani”.

Vacanță la Bruxelles (obligatorie): Se fac poze cu oficiali europeni pentru a demonstra stabilitate.

În contrast, procesul bulgar pare să fie de o simplitate dezarmantă: protestează ⟹ demisie.

Un analist politic fictiv de la București, sub protecția anonimatului, a comentat: „Este un precedent periculos. Dacă ne apucăm să demisionăm de fiecare dată când protestează cineva, o să ne trezim că trebuie să muncim! Noi suntem specializați în arta de a supraviețui crizei, nu de a o rezolva. Guvernul nostru nu demisionează, el se lipește mai tare, ca un timbru umed pe o scrisoare pierdută”.

Legea conservării poziției

Se pare că, în timp ce Bulgaria folosește „demisia” ca o supapă de siguranță, România a adoptat Legea conservării poziției: odată ce o persoană a obținut un fotoliu de ministru, ea nu poate fi îndepărtată decât prin forțe externe majore (ex. DNA, moțiune de cenzură câștigată la limită sau expirarea mandatului). Energia necesară pentru a o scoate din funcție este direct proporțională cu numărul de ani petrecuți în politică.

În concluzie, în timp ce vecinii noștri de la sud dau dovadă de un spirit olimpic al vitezei administrative, lăsând țara într-o nouă zonă de incertitudine, noi putem sta liniștiți. Guvernul nostru, indiferent de proteste, buget sau moțiuni de cenzură, nu renunță ușor. Aici, la București, stabilitatea se măsoară în numărul de luni consecutive în care premierul a rămas același. Și, pentru moment, suntem… stabili.

Diana ȘTEFAN