„Nu este om să nu fi scris o poezie/măcar odat, măcar odat în viață lui”! Adică, sunt situații prin care orice om în viață trece: minte (că nu are încotro), fură (cireșe), iubește (și lasă), bârfește, copiază (pen’că nu și-a făcut lecția).
Pe la liceu am avut un profesor, hâtru nevoie mare, care atunci când lucrările de control cam semănau între ele îi punea pe autori să reproducă în scris sau oral un paragraf sau un capitol din ceea ce scrisese deja. De cele mai multe ori, copiatul se demonstra cu ușurință. Rar se întâmpla ca vreun…plagiator să-și poată susține opera deja…publicată.
De vreun an, copiii răsfățați ai politicii românești, usr-iștii, i-au sărit în cârcă bietului Lucică Bode și dau în el ca-n șuba ijcm-istului turmentat acuzându-l de plagiat. Zic ștudenții lui Drulă că ministrul Bode și-ar fi plagiat teza de doctorat, adică nu-i…dotore. Și nu mai termină cu acuzațiile la adresa bietului om.
Le propun ministrului Bode, dar și „analfabeților funcționali” usr-iști (citez din dotore Bode) să se întâlnească la crâșma de la Șparlament și s-o tranșeze scurt. Doctorul Bode să reproducă, să explice în scris o idee, un principiu, o regulă sau definiție, la alegerea „comisiei usr”, una singură din toate cele imputate că ar fi plagiate. Exact așa cum profesorul meu Babeu, fie iertat, ne prindea pe vremuri la …furat de cireșe, tot așa și incoruptibilul Drulă îl va prinde pe bietul Bode cu…rața-n gură. Ce s-o tot lungim atâta…
(În paranteză spun. Dar nu mă bag. Garantez că doctorul își dă în nas, se face de comèdie în fața națiunii…).
foto: Edupedu.ro
Mihai SPRÎNCEANĂ
Il dottore sau il plagiatore?!
–
Ori la justițica, ori la milițica, e egal (secretar general la penelei).
Bașca că nu mai aduc milițienii lumină (de Paști).
Sau mai știi?