Ne-au trebuit 50 de ani să înțelegem „binefacerile“ comunismului adus în România călare pe tancurile sovietice. Am răbdat, am strâns cureaua, am privit cum cei pe care îi credeam „dușmanii“ țării mureau prin închisorile de la Aiud, Sighet, Gherla ori Târgșor, sau pe șantierul de muncă forțată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Am privit, am răbdat și am tăcut.
Ascultam cu pătura în cap și lumina stinsă Europa Liberă, singurul mijloc de informare a românilor despre ororile ce se petreceau chiar sub nasul nostru. Eram fericiți că aveam o bucată de pâine (fie ea și pe cartelă) că aveam un loc de muncă și că puteam (dacă eram economi) să facem rate la CAR și să ne cumpărăm o Dacie.
Am privit nepăsători la revolta muncitorilor brașoveni, ori a minerilor din Valea Jiului. Am aflat de înnăbușirea în forță a acestor gesturi de eliberare și am zâmbit liniștiți: „mie încă mi-e bine“. Asta până într-o zi din acel Decembrie 89, când „startul“ l-au dat alții. Noi doar am pus „botul la vrăjeală“ și am crezut că noi suntem autorii.
După 50 de ani de comunism eram în sfârșit liberi; liberi să ce? Liberi să privim neputincioși cum era distrusă industria, uzină după uzină, fabrică după fabrică și cum deveneam dependenți de alții. Liberi să vedem cum dispar ogoarele mănoase și roditoare, livezile pline de rod, fermele de animale și cum ne bucurăm la cârnațul nemțesc, brânza franțuzească, vinul italian ori fructele grecești.
Dacă Ceaușescu a distrus România, ce putem spune despre actuala clasă politică? Există cuvintre suficiente în dicționar să caracterizeze actuala stare de fapt a țării noastre? Suntem capabili să realizăm hăul spre care ne îndreptăm? Vedem oare cum „duduie“ cu adevărat economia și cum se „zdrobește“ statul și guvernanții să ne meargă nou „bine“?
Suntem campioni la…răbdare; suntem primul exemplu a celebrei definiții „somnul rațiunii naște monștri“. Mă așteptam, sincer să fiu, ca în momentul în care au început restricțiile în ceea ce privește libera circulație impusă de așazisa „pandemie“, lumea să se revolte. Mă așteptam la proteste de stradă, aidoma celor din țările cu adevărat civilizate din Europa, atunci când se vorbea de vaccinarea obligatorie.
Eram ferm convins că inteligența românilor își va spune cuvântul atunci când ne-au forțat să ne vaccinăm copiii. Nimic din toate acestea. Românii dorm liniștiți în continuare; se bucură de un festival de muzică la Cluj cu 70 de mii de participanți și se întreabă de ce la proteste nu au voie mai mult de 100 de oameni.
Aprobă tacit și măsurile economice aberante și restricțiile ori vaccinarea cu un ser nefinalizat încă. Nimeni nu ne spune de ce a crescut numărul de îmbolnăviri și decese în Israel, țara cu procentul cel mai mare de vaccinați. Nimeni nu apare în mass-media să explice ce, cum, de unde și de ce. NU, toți spun unul și același lucru: TREBUIE să vă vaccinați.
Nu sunt un antivaccinist; înțeleg rostul lor și mă vaccinez anual cu serul antigripal, dar heirup-ismul ăsta cu vaccinarea cu un ser despre care (la fel ca despre virus) nu știm mai nimic, mi se pare forțată. Trebuie să moară oameni? Trebuie să rămânem mai puțini? Sau trebuie să fim controlați?
A trecut peste omenire și holera, și ciuma bubonică și gripa spaniolă și atât de multe alte „rele“ și tot mai suntem pe această planetă. Până la urmă cred că important este nu doar să trăiești ci mai ales cum alegi să trăiești. Și nu pot să închei altfel decât cu versurile lui George Coșbuc:
„Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit“.
Dan AGACHE
,, Again ” o poza ,, de titlu ” haioasă , ce se potriveşte de minune articolului ( precum cea cu vaca şi milițică din zona Anina – Bozovici… ).Să fie răscoala de la Bobâlna ? … răscoala de la 1907 ? … sau cea din anul 2521 ? ))::