Mi-am luat-o în freză pe la sfârșitul lunii trecute când, ca orice român atent la ceea ce se întâmplă în jurul meu, scriam că ne așteaptă vremuri tulburi. Mă refeream la cei doi ani de pandemie, la războiul ruso-ucrainean, la „patriotismul și dragostea de țară“ a politicienilor români și altele asemenea.
Mi-am luat-o în freză de la cititori; ba că sunt alarmist, ba că sunt fatalist, ba că nu văd partea plină a paharului, unde mai pui că cineva mi-a spus că sunt plătit de ruși să scriu astfel de articole. Mda, adevărul e că am tratat cu Putin o chestie de genul ăsta, dar nu a fost parolist și nu m-a plătit.
Între timp, rata inflației a crescut în România și a ajuns foarte aproape de 14%; indicele Robor saltă și el din două în două zile și tinde către 6%, ceea ce îi sperie pe românii cu rate la bancă. Dar eu sunt alarmist.
Am rămas fără orez de sarmale și tare aveam poftă, așa că în urma unui consiliu de familie, soția m-a expediat la supermarket după produsul cu pricina. Ghinion, am mâncat varză cu sos de limbă, că acolo nu trebuie orez, nu de alta dar trecuse kilogramul de 14 lei și decât orez de sarmale, mai bine îmi iau o chită de cireșe.
De benzină nu mai spun nimic că și aici e cu cântec; prețul crește săptămânal, iar la casele de pariuri se mizează sume frumoase pentru cel care va ghici cât va fi prețul de săptămâna viitoare. Dar eu sunt fatalist.
Desigur exemplele pot continua de la prețul pâinii la cel al legumelor din piață, de la materialele de construcții la banala sticlă de apă. Nu mai spun nimic, nu de alta dar iar mi-o iau în freză că sperii națiunea.
Am să urmez exemplul guvernatorului Băncii Naționale a României care mi-a transmis că nu are rost să mă sperii; trebuie să fiu calm, să gândesc pozitiv și… să beau un ceai de tei să mă liniștesc. Acum vă spun sincer că mare dreptate a avut omul. Știe el ce știe, nu degeaba a ajuns mare mason și putred de bogat pe deasupra. I-am ascultat sfatul și mi-am făcut un ceai de… tei, desigur.
Instantaneu m-am relaxat. Mi-a trecut și de foame, și de sete, am început să văd viața în roz, în urechi îmi susurau izvoare răcoroase de munte, iar stomacul îmi cânta o serenadă, cam stridentă ce-i drept că nu am reușit să adorm în pofida celor 9 căni de ceai băute.
Dar privesc cu optimism spre viitorul acestei țări și al meu în același timp și nu pun la suflet că România se împrumută cu o dobânde de 8%, mai mare decât a tuturor celorlalte țări europene sau că nu-mi ajung banii de la o lună la alta.
Are dreptate Isărescu, prea sunt fatalist. Mai bine adopt lozinca FNI-ului: „dormiți liniștiți…“, cu siguranță cineva veghează la somnul meu. Și asta chiar îmi face bine. Nu știu însă cât mai pot să o duc doar cu… ceai de tei; nu de alta dar provizia de flori e pe terminate, iar altele abia peste câteva săptămâni.
Dați-mi un sfat. Oare cu ceai de cucută ori de mătrăgună, efectul o fi la fel? Nu l-am întrebat pe Mugur Isărescu, dar sunt convins că mi-l recomandă. Mai beau un ceai și sigur…. mă liniștesc; definitiv!
Dan AGACHE
FMI, Banca Mondială, toate grupurile suprastatale au adaptat același limbaj ,precum FNI,,,Dormiți liniștiți, viețile voastre și banii voștrii sunt pe mâini bune. Continuați să visați în liniște, sunte-ți protejați „!Mă întrebam de cine să mă tem mai degrabă, asta așa ca să mă simt protejat!Ar merge un ceai de tei dar la cum decurg lucrurile în lumea asta, o să ne dorim cu toții probabil, o cură de ceai de mătrăgună sau cucută, asta pentru siguranța protecției divine din lumea umbrelor. 🙃😉Bun articolul, oricum!