De la motocicleta pornită cu sfoara, la doar trei ani, până la podiumurile europene și cursele în care se luptă de la egal la egal cu adulții. Povestea lui Mark Ioviță este povestea unui copil care a transformat pasiunea în performanță, dar este și povestea unei familii care a făcut sacrificii uriașe pentru ca el să poată rămâne la start.
La doar 15 ani, lugojeanul Mark Ioviță are deja un palmares care ar putea impresiona orice sportiv ajuns la maturitate. Este multiplu campion național și balcanic la motocross și supermoto, a urcat pe podiumul european și a fost desemnat de patru ori consecutiv Sportivul Anului.
Elev al Colegiului Național „Coriolan Brediceanu“ din Lugoj, Mark concurează în prezent la categoria Open, pe motociclete de 450 de centimetri cubi, acolo unde adversarii săi sunt, în multe cazuri, oameni cu mult mai multă experiență și cu zeci de ani de competiții în spate.
Iar dacă pentru unii 15 ani înseamnă fotbal între prieteni, jocuri și primele planuri pentru adolescență, pentru Mark înseamnă antrenamente, curse, deplasări internaționale, calificări, podiumuri, căzături, recuperări și o luptă permanentă pentru următoarea performanță.
Dar, mai presus de toate, înseamnă un vis pentru care familia Ioviță a început să plătească un preț tot mai greu de suportat.
O motocicletă cu sfoară și începutul unei povești care continuă la 450 cc
Mark spune că povestea sa în motorsport a început aproape firesc, prin tatăl său, Mark Ioviță Sr., el însuși pasionat de motociclete.
„Am început de la trei ani și totul a venit de la tatăl meu, care mi-a cumpărat prima motocicletă, care a fost cu sfoară. Și acum îmi aduc aminte de ea”, povestește Mark.
De atunci, motocicleta a devenit mai mult decât un hobby. A devenit modul său de viață.
A crescut printre motociclete, circuite și competiții, iar rezultatele au venit foarte devreme. Astăzi, palmaresul său vorbește singur:
8 titluri naționale, 5 titluri balcanice, locul 3 la Campionatul European și patru titluri consecutive de Sportivul Anului.
Iar povestea familiei Ioviță nu se oprește aici. Fratele mai mic al lui Mark, Deian Ioviță Victor, este și el pilot și are deja rezultate importante, fiind dublu campion la motocross.
Practic, în familia Ioviță, pasiunea pentru motoare a devenit o adevărată tradiție.
La 15 ani, Mark concurează cu adulții
Poate cel mai impresionant aspect al parcursului lui Mark este faptul că, la vârsta la care abia și-a făcut buletinul, concurează deja în categoria Open, alături de piloți adulți.
„Chiar cu adulți alerg de 30 de ani și peste această vârstă”, spune Mark, iar aceștia nu îl tratează ca pe un copil. Dimpotrivă, îl cunosc de la categoriile mici și îi urmăresc progresul. „Mă felicită și îmi spun că am progresat foarte mult”, spune adolescentul.
La 450 cc, lucrurile devin însă radical diferite. Vitezele cresc, frânările sunt mai agresive, iar fiecare decizie trebuie luată într-o fracțiune de secundă, așa cum o recunoaște talentatul pilot.
În supermoto și motocross nu este suficient să ai curaj. Ai nevoie de reacție, anticipație, condiție fizică, tehnică, concentrare și o capacitate extraordinară de a lua decizii aproape instantaneu.
„Toate deciziile trebuie să fie la milisecundă”, explică Mark iar căzăturile fac și ele parte din procesul de formare.
„Ar trebui să cazi, cum ar veni, ca să știi unde este limita, cât de mult trebuie să te înclini, cum trebuie să sari. Chestiile astea vin cu experiența de la antrenamente și curse.”
Este o filosofie pe care doar un sportiv care și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei pe motocicletă o poate înțelege.
În prezent, concurează la nivel național și balcanic la Open, iar în Campionatul European la categoria S2, 250 cc.
„Visul meu ar fi să merg la Mondial și să reușesc să mă clasez acolo pe podium”, spune Mark.
Peste cinci, șapte sau zece ani se vede printre cei mai valoroși sportivi români și își dorește să ajungă acolo unde, până acum, foarte puțini români au avut șansa să concureze.
Îl admiră pe campionul de natație David Popovici și spune că îl inspiră nu doar performanțele acestuia, ci și discursurile de după competiții.
În lumea moto, Mark urmărește mai mulți piloți internaționali și încearcă să le studieze trasele și tacticile.
„Încerc să le fur tacticile și traseele și să le folosesc în avantajul meu”, spune, cu sinceritatea unui adolescent care știe că performanța înseamnă să nu încetezi niciodată să înveți.
Performanța are însă un preț. Iar familia a ajuns la limită
În spatele fiecărui podium al lui Mark se află însă o realitate despre care se vorbește mult mai puțin: costurile uriașe ale motorsportului.
Anvelope, combustibil, piese, motociclete, echipamente de protecție, combinezoane, deplasări, taxe de participare, antrenamente și cazare.
Toate costă. Și costă mult.
„Este foarte greu, mai ales din punct de vedere financiar. Am nevoie de sponsori foarte puternici și cât mai mulți, pentru că îmi este destul de greu să mă bat de la egal la egal cu ceilalți piloți, neavând atâtea sponsorizări și colaborări”, spune Mark.
În acest moment, problema nu mai este doar aceea de a ajunge la următorul nivel. Este chiar posibilitatea de a continua.
Tatăl lui Mark vorbește fără ocolișuri despre situația familiei.
Pentru a putea participa la competițiile din acest an, familia a început să vândă motociclete, piese și materiale de concurs.
„Am vândut motocicletele și am mers la competiție. Și încet-încet nu mai avem ce da”, mărturisește cu tristețe Mark Ioviță Sr.
Este una dintre acele situații în care pasiunea pentru performanță depășește cu mult limita unui simplu hobby.
„Dacă așa se va menține și la anul aceeași situație economică, noi nu o să putem participa la anul”, spune tatăl pilotului.
Familia a ajuns, practic, să sacrifice resurse pe care le-ar fi putut folosi pentru viața de zi cu zi pentru ca Mark să poată rămâne în competiție.
Un tată care și-a pus propriul vis pe pauză pentru copiii săi
Mark Ioviță Sr. a intrat relativ târziu în motocrossul competițional, pe la 28 de ani. Pasiunea o avea însă de la adolescență.
A început efectiv să concureze în jurul vârstei de 28 de ani, după ce a reușit cu greu să strângă banii necesari pentru o motocicletă de motocross.
A ajuns inclusiv vicecampion la categoria veterani. Dar, odată cu descoperirea acestei pasiuni și de către copiii lui, propriul parcurs competițional a trecut pe plan secund.
Astăzi, energia, timpul și resursele familiei se concentrează în primul rând pe cei doi băieți.
„El înainte mergea cu motocicleta, dar acum nu mai poate, pentru că încearcă să se ocupe de mine și de fratele meu”, spune Mark cu recunoștință pentru tatăl său.
Este și partea nevăzută a performanței sportive.
În timp ce copilul este pe podium, părintele este cel care a condus sute de kilometri, a căutat bani pentru anvelope, a reparat motociclete, a căutat cazare, a organizat deplasări și a făcut calcule pentru ca următoarea cursă să fie posibilă.
Un campion care renunță la excursii pentru curse
La 15 ani, Mark ar trebui să aibă parte și de lucrurile obișnuite ale adolescenței. Excursii cu colegii, banchete, timp liber. Dar viața lui este diferită.
„De multe ori toată școala organizează excursii. El nu poate să meargă în excursie, nu poate să meargă la banchete, la evenimente specifice vârstei lui. Noi ori avem competiție, ori trebuie să mergem la antrenament, ori are de făcut pregătire fizică”, explică tatăl său.
Școala rămâne însă o prioritate.
Mark a trecut cu bine prin Evaluarea Națională și a continuat să se pregătească inclusiv în timpul deplasărilor la competiții.
Tatăl său își amintește cum, anul trecut, în drum spre curse, testele școlare mergeau în paralel cu motocicleta și echipamentele de competiție.
Mark spune că îi place în mod special limba engleză, lucru care îi este de folos și în competițiile internaționale.
„Mă ajută să mă descurc mai mult în viață, la interviuri și la curse.”
Performanța sportivă și școala merg, astfel, în paralel.
Antrenamentele pe care publicul nu le vede
Pentru cei care privesc motocrossul sau supermoto-ul de la marginea circuitului, totul poate părea simplu: accelerație, viteză, viraje și sărituri.
Realitatea este însă cu totul alta.
Mark aleargă, merge la sală, face box și își pregătește corpul pentru eforturile extreme pe care le presupune pilotajul.
Face inclusiv sparring, tocmai pentru a-și dezvolta reacția și pentru a nu avea trac în situațiile de contact.
Pentru că în supermoto contactul între piloți poate exista, iar câteva zecimi de secundă pot face diferența dintre o depășire spectaculoasă și o căzătură.
„Lumea se gândește că doar dai de gaz. Dar e mult mai complicat atât”, spune Mark.
Iar această afirmație spune, probabil, cel mai bine ce înseamnă motorsportul pentru un pilot de performanță.
O problemă importantă: lipsa infrastructurii
Pentru familia Ioviță, dificultățile nu se opresc la bani.
În zona Lugojului există posibilități de antrenament pe circuit de motocross, însă infrastructura pentru supermoto pe asfalt este limitată.
Pentru asemenea antrenamente, familia trebuie să se deplaseze până în Ungaria, unul dintre cele mai apropiate circuite fiind la Kecskemét.
În timp ce piloții cu bugete consistente ajung cu zile sau chiar săptămâni înainte pe traseul unde urmează să concureze, pentru Mark și familia sa lucrurile stau diferit.
„Noi mergem direct la competiție și trebuie să ne adaptăm cu viteze și cu trasee și cu tot”, explică tatăl său.
Asta înseamnă un dezavantaj sportiv suplimentar, peste cel financiar.
„Alerg după sponsori. Sper să ajungă să alerge și ei după mine”
Mark nu ascunde faptul că, în prezent, el este cel care caută sprijin.
Are deja alături câteva companii și parteneri care au înțeles valoarea proiectului său sportiv, printre care Moto Emotion, Lugoplast, Nordica, Fuchs/Kolben și Motoboom, precum și sprijinul clubului VN Motorsport Timișoara.
Un exemplu este Moto Emotion, care i-a oferit recent un combinezon de competiție.
Pentru un pilot, un astfel de echipament nu este un simplu articol vestimentar. Este echipament de protecție esențial, iar un combinezon poate ajunge să fie deteriorat chiar și într-un singur antrenament sau într-o singură căzătură.
Dar Mark știe că are nevoie de mai mult.
„Momentan eu alerg după ei, dar sper ca, odată și odată, să mă alerge ei pe mine”, spune adolescentul zâmbind.
Este, poate, cea mai frumoasă definiție a ambiției sale.
Povestea lui Mark nu este despre un copil care vrea să sară peste etape. Este despre un sportiv care a parcurs deja multe dintre ele.
A muncit de la trei ani. A câștigat titluri. A urcat pe podiumuri. A concurat în străinătate. A învățat să piardă, să cadă și să se ridice. A concurat cu adulți. A sacrificat vacanțe și momente importante din adolescență.
Iar familia sa a făcut sacrificii financiare care au ajuns până la vânzarea motocicletelor și a echipamentelor pentru a putea finanța următoarea competiție.
Acum, însă, resursele se apropie de limită. Performanța lui Mark are nevoie de o comunitate în jurul ei.
Mark se regăsește în momentul în care are o nevoie stringentă de antreprenori, companii și oameni care să creadă că un copil de 15 ani din Lugoj poate reprezenta România pe podiumurile internaționale.
Pentru că Mark nu pornește de la zero.
Pornește de la opt titluri naționale, cinci titluri balcanice, un podium european și patru desemnări consecutive ca Sportiv al Anului.
Iar următorul lui deziderat este clar: Campionatul Mondial.
„Totdeauna trebuie să muncești și să îți dorești. Dorința asta te duce acolo unde vrei. Și totdeauna o să mai am ce să învăț. Progresul continuă”, spune Mark.
Poate că acesta este momentul în care povestea lui Mark Ioviță are nevoie de încă o echipă.
Nu una de mecanici. Nu una de antrenori. Ci una formată din oameni și companii care să-i permită să rămână la start.
Pentru că, uneori, între un talent extraordinar și un podium mondial nu stă lipsa de muncă.
Stă doar posibilitatea financiară de a ajunge la linia de start.
Iar Mark Ioviță a demonstrat deja că, atunci când ajunge acolo, știe ce are de făcut.
Sergiu TABAN
