Privită mai mult ca o măsură de discreditare a USR-ului, numirea lui Cioloș drept candidat pentru a forma un Guvern, nu dă roadele scontate. Probabil știa el Iohannis ce știa, atunci când l-a desemnat.
Ieri, a…rămas ca-n tren. Adică nici nu se iau să se pupe, nici nu au rupt posibilitatea de discuții. Se lasă greu liberalii, mai greu decât se lasă dusă, o fată mare la măritiș. Și tare cred că decizia lor de astăzi va fi aceeași: fără USR la guvernare. Au devenit ăștia, mai ciumați ca „ciuma roșie“.
O mai lălăie așa vreo două săptămâni, mai apoi Cioloș zice pas, iar Werner-ul (între o partidă de golf și una de schi) mai trage o rundă de consultări. Un Guvern provizoriu până în primăvară nu vrea, refacerea vechii alianțe nu, o coaliție cu PSD nici atât, cât despre AUR nici nu poate fi vorba.
Se naște întrebarea: Ce vrea Iohannis? Analiștii politic spun că îl vrea pe Cîțu, așa șchiop cum e Executivul acum, și pe mai departe. Alții sunt de părere că Cioloș e doar o momeală pentru o primă cădere în Parlament, pentru a-l putea numi din nou pe Cîțu.
Bine, bine, zic, dar cu cine va face majoritate, pentru că la ora actuală fiecare vrea să facă parte din Executiv, fiecare partid vrea să fie șef și să dea premierul, fiecare cu excepția UDMR-ului care știe că va face parte din următorul cabinet, indiferent de cine îl formează.
Cred că românii și România mai au de așteptat câteva luni bune, așa cam până pe la Crăciun, pentru a afla numele viitorului premier al României. Se va intra în noul an fără buget, fără o majoritate clară în Parlament, doar pe aranjamente politice făcute pe după perdea.
În tot acest timp ne vom „bucura“ de Crăciun, de Revelion, de vacanța de iarnă, de frigul de-afară și de gerul din apartamente. Zăpada ce se anunță va acoperi multe din matrapazlâcurile făcute până acum, deschizând calea altora. Facturile vor îngheța, la fel și românii; care pe-acasă, care prin corturile de la spitale (că în saloane oricum nu mai sunt locuri), ori direct pe stradă, sărbătorind cu optimism „România educată“ în „țara lucrului bine făcut“.
Dan AGACHE