Ziua mamei, ziua bărbatului, ziua primăverii, ziua minorităților, ziua zonelor umede, a radioului, a bolnavilor, a vrabiei ori a fericirii, ziua apei, a pământului, a prosopului ori a asteroizilor. De la întâi ianuarie și până în 31 decembrie sunt atât de multe aniversări pe plan național sau mondial că aproape nu e nicio zi fără o sărbătoare.
Știți cum se spune: unde merge mia, treacă și suta, așa că am mai înființat o zi de sărbătoare: ziua de 15 februarie va deveni Ziua Naţională a Lecturii, după ce preşedintele Klaus Iohannis a promulgat la jumătatea lunii trecute, un proiect de lege iniţiat de deputatul PNL, Sebastian Burduja.
Burduja a explicat că a ales data de 15 februarie pentru a stabili Ziua Naţională a Lecturii, întrucât este data în care s-au născut Spiru Haret şi Titu Maiorescu, „a căror contribuţie la şcoala şi cultura României este incontestabilă”, după cum a precizat deputatul.
Toate bune și frumoase. De lectură (alta decât cea de pe rețelele de socializare) avem cu siguranță nevoie. Poate tocmai de aceea, Ministrul Educației a decis ca marți, 15 februarie 2022, în toate școlile, programul să se modifice astfel încât indiferent de disciplina prevăzută în orar, la ora 11:00 și la ora 14:00, învățătorul sau profesorul să organizeze, la clasa unde este prezent, activități de lectură la care să participe toți preșcolarii și elevii.
În prealabil, personalul didactic va recomanda tuturor să aducă o carte preferată sau să împrumute de la biblioteca școlară o carte și, timp de 15 minute, să citească fie individual, fie în grupuri mici de lucru. Obiectivul activității este de a promova lectura ca obicei cotidian, fără a presupune discutarea fragmentelor citite sau realizarea unei analize pe text.
Acum trecând peste recomandarea Ministerului Educației, care propune două reprize de 15 minute, o dată pe an de lectură, mă întreb de ce diriginții, dascălii de română, profesorii de literatură nu au făcut astfel de „activități de lectură“ până acum.
Să le fi fost frică să constate că mulți liceeni nu știu să citească ori că nu pricep mai nimic din ce buchisesc în cărți? Pe vremea mea (ăsta-i avantajul vârstei) lectura era ceva… obligatoriu. Cu listă pe perioada vacanțelor, cu fișe la fiecare carte, cu întrebări și note pentru fiecare. Acum…
E bine că măcar o dată-n an, școala se ocupă și de citit, dar mă întreb: trebuia obligatoriu o zi a cititului? Trebuiau organizate de la nivel ministerial astfel de acțiuni? Oare nu intră în sarcina fiecărui dascăl?
Dan AGACHE
Postacii vor spune răspicat urlând din toți bojocii,,Nu ,cititul de cărți e blasfemie, facebook ul,instagramul și tik-tok ul este temelie, asta ca toate dobitoacele să știe. „PROSTIA E LA PUTERE!