Un articol din presa internațională care tratează noutățile tehnologice din domeniul infrastructurii rutiere, ne scoate iarăși din stările noastre de adormire:
„Șoselele electrice din Norvegia încarcă mașinile în timp ce circulă
Imaginează-ți că nu mai trebuie niciodată să oprești pentru a-ți încărca mașina electrică — pentru că drumul de sub roți o face în locul tău. Norvegia transformă această idee în realitate, cu primele autostrăzi electrice din lume care încarcă vehiculele în mers, folosind bobine inductive încorporate sub asfalt.
Lansat în orașul Trondheim, acest sistem de încărcare dinamică folosește câmpuri magnetice pentru a transmite energie către vehicule electrice echipate special. Este ca încărcarea wireless a telefonului — dar pentru mașina ta, în timp ce circuli cu viteză maximă.
Această infrastructură vizează în primul rând flotele comerciale: taxiuri, camioane de livrare și autobuze, care adesea nu-și permit perioadele de nefuncționare cauzate de reîncărcare. Cu senzori integrați și contoare inteligente de energie, drumul se activează doar când un vehicul trece pe deasupra, ceea ce îl face eficient energetic și sigur“, este scris în publicația de specialitate. Deci, ne-am înțeles cam la ce i-au dus capul pe norvegieni?
În timp ce Norvegia construiește drumuri care îți încarcă mașina electrică în mers, România încă se împiedică de gropi, licitații blocate, contracte reziliate și autostrăzi care se opresc în câmp. În Trondheim, o mașină electrică se încarcă fără să tragă pe dreapta, în timp ce la noi, șoferii își rup mașinile pe „drumuri europene” care par mai degrabă trasee de off-road.
Și aici nu vorbim despre viitorul îndepărtat. Norvegia are în plan să electrifice peste 1.000 km de autostradă până în 2030, cu tehnologie wireless direct sub asfalt. Noi, în același timp, ne bucurăm că poate se deschid 15 kilometri de drum expres pe an – dacă avem noroc și nu dă o ploaie mai serioasă care să inunde tot.
Eșecul administrațiilor care s-au perindat la conducerea țării în ultimii 35 de ani e evident și dureros. Cu mici excepții, ca actualul ministru al transporturilor Sorin Grindeanu, care a reușit măcar să mai împingă câteva proiecte înainte, restul guvernelor s-au scăldat în promisiuni, machete și „studii de fezabilitate” fără sfârșit.
În timp ce norvegienii discută despre reducerea dimensiunii bateriilor pentru că drumurile lor le alimentează mașinile „din mers”, românii încă se ceartă dacă e mai important să ai trotuar sau canalizare într-o comună traversată de un „drum național” plin de cratere.
Autostrada Sibiu-Pitești, cea mai importantă axă est-vest a țării, e încă în construcție la mai bine de 15 ani de la primele promisiuni. Centurile ocolitoare ale marilor orașe sunt blocate de contestații și incompetență birocratică, iar drumurile expres se termină în lanuri de porumb.
Campioni la tupeu și șmekereală!
În concluzie: în timp ce o parte a Europei scrie viitorul infrastructurii cu litere de tehnologie, România încă își scrie trecutul cu pixul pe hârtii prăfuite din birourile unor funcționari nepăsători. România nu are o problemă de resurse. Are o problemă de viziune, de voință și, mai ales, de rușine.
Bugete vs. Rezultate. Câteva date statistice ca să înțelegem dimensiunea subiectului „infrastructură rutieră“: O tragedie bugetară în slow motion
Autostrada A10 (Sebeș–Turda), 70 km conectați, cost total 420 milioane euro ( aprox. 6 milioane €/km inițial), dar ajunsă la 10 milioane €/km – a devenit cea mai scumpă autostradă după Bechtel
Totuși, doar în iulie 2018 – noiembrie 2021 s-a deschis circulaţia pe toate loturile – un ritm de infern: 7 ani pentru 70 km pe porțiunea (fără exagerare) atât de controversată.
Drumul Expres 12 – 121 km, 1,66 miliarde euro, ride-ul s-a încheiat… în 2025
Drum expres DEx12 (Craiova–Pitești), 121 km, cost estimat: 1,66 miliarde euro (~13,7 milioane €/km), este în sfârșit complet funcțional la 31 iulie 2025
România a fost gazda unei curse cu melcul – iar premiul? Drumul Expres 12, funcțional după zeci de ani de promisiuni electorale.
Siguranță rutieră: suntem „campioni” la nimic
România păstrează locul I în Uniunea Europeană la rata mortalității în accidente rutiere: 77 decese la 1 milion locuitori (media UE: 44), Bulgaria stă puțin peste cu 74, în vreme ce Suedia are doar 20
De unde ni se trage: păi, frățioare, România este pe locul 30 din 31 în Europa privind proporția autostrăzilor din totalul drumurilor naționale – un rateu strategic care bubuie în fața investitorilor.
Peste 80.000 km din rețeaua rutieră națională, dar doar 27.665 km modernizați; restul reprezentând drumuri pietruite sau de pământ!
În același timp, cheltuielile pentru drumuri sunt de 12 ori mai mari decât cele pentru căi ferate, ilustrând obsesia fatală pentru asfalt.
Viteza medie pe rețeaua națională de drumuri este de doar 66 km/h, iar ținta europeană de 90‑100 km/h, României nu i se arată decât în zare! Deci tu-ți faci planu, ca țiganu’ că ai o medie de 90 la oră, dar în realitate media e de 66 km/h și sub!
Pe această cale, stimatelor autorități românești, un gând (de parc-ar mai conta): treziți-vă din amorțeala birocratică!
În concluzie, România se sufocă între statistici tot mai rușinoase și proiecte care se blochează de la te miri ce născocire, în timp ce Norvegia deja își proiectează viitorul – sub asfalt, literalmente. Fie că vorbim de DEx12, A10 sau planuri mărețe până în 2030, ritmul de melc, costurile exagerate și inegalitățile bugetare stau drept bilanț dureros la 35 de ani de guvernare – cu excepția unor scântei, cu riscul de a mă repeta în dreptul aceluași Sorin Grindeanu.
Între timp, românii mor pe drumuri – ca și cum lucrul ăsta ar face parte dintr-un test de rezistență rutieră.
Este momentul să nu mai lăsăm gropile, alunecările de teren, licitațiile blocate și promisiunile neonorate să ne definească infrastructura. Viziune, voință, și, mai ales, asumare reală – acum ori niciodată!
Sergiu TABAN
In prezent nu mai e grindeanu ministrul transporturilor, asta in cazul in care articolul a fost scris pentru prezent.
Încărcarea despre care scrii este foarte ineficientă, costisitoare și poluatoare ( și poluarea cu camp electromagnetic e tot poluare). Probabil norvegienii și-au făcut socoteala că la ei drumurile trebuie deszăpezite des și poate merită să genereze căldură prin modul asta de încărcare ca sa rezolve și aspectul deszăpezirii. Ca și concluzie pe care trebuie sa o reții este că această soluție generează mari pierderi.
Cu toate că eu personal sunt in acord cu direcția articolului, exemplul ales nu mi se pare cel mai fericit( opinia mea personală). Eu cred că o publicație locală ar trebui sa se ocupe cu problemele locale care abundă. Avem aici sub nas o puzderie de probleme care merită semnalate, asta in cazul in care suntem jurnaliști neafiliați și ne permitem sa deranjăm. Asta e de fapt una dintre problemele de fond, inexistența unor factori „deranjanți” pentru nesimțire. Nesimțirea (celor din conducerile instituțiilor) e ca o mâzgă care se tot întinde și e o lipsă serioasă a factorilor care ar trebui să întrebe constant- băi nesimțiților, până unde va întindeți cu nesimțirea?
Am fost recent la pestera turcului (pestera Sodol) , un loc care ar trebui și ar putea fi de un pitoresc de poveste, la nici o ora de mers de oraș. Locul coincide și cu una dintre captările de apă ale Aqua cacaș. Ei bine, pitorescul e spoit și siluit in modul cel mai țigănesc posibil, cu o barbarie josnică. Cu toate că se află deja în perimetrul parcului protejat( lucru indicat de semne pe traseu) in proximitatea captării conducerea țigănească a companiei de apă a decis că ar fi oportun pentru flora și fauna locală sa depoziteze un munte de clor pe poienița respectivă. Echivalentul unei bascule mari( poate chiar mai mult) zace sub cerul liber, fiind spălată de ploi și împrăștiată de vânt, afectând astfel toată zona respectivă și nimeni nu deranjează și nimeni nu se deranjează. Conducerea Aqua după ce a siluit orașul ăsta din poziție privată acum o face și de pe un scaun mai înalt și are și nesimțirea, aroganța și tupeul jegos de a se bate cu cărămida in piept că vezi doamne a ales sa facă ceva pentru oraș. Daca ați avea opțiune de atașat poze as fi trimis ca să vedeți cum respectă natura și ariile protejate acest semianalfabet uns cu multe alifii, dar așa trebuie să mă credeți sau să mergeți personal să vedeți.
Hai sa nu ne amăgim, vin de acolo, este plin de mașini diesel!