Astupați-vă urechile la știrile politice. E multă gălăgie. Creează panică. E toxică pentru sistemul emoțional!
Am avut o revelație ieri în urma unei discuții de business, când interlocutorul mi-a semnalat: „Păi da, dar n-ai auzit ce a zis ăla la televizor?”
Menționez că interlocutorul era un antreprenor național de succes, cu mii de angajați, care a trecut prin multe episoade de criză din ‘90 încoace, ca noi toți, de altfel, doar că el gestiona un risc mai mare, în funcție de cifra lui de afaceri. Cu toate astea, valul de știri toxice, alarmiste, de succes, aș zice, pentru televiziuni, i-a strecurat panică. Emoțional vorbind, dacă te uiți 10 minute la știri, ai fugit să-ți iei cel puțin un Diazepam, dacă ai prin casă, ca să te liniștești.
America, Ucraina, Europa, Taiwan, Groenlanda, Panama se iau, se predau, se cuceresc, se corcesc, cine mai știe ce fac ele de fapt în realitate. Dar, ce să vezi, în toate știrile astea alarmiste, noi nu contăm DELOC!
Credeți că vă întreabă cineva pe voi dacă sunteți de acord cu taxele vamale mărite, cu ieșirea din OMS? Pe voi nu vă întreabă nici măcar când vi se mărește prețul la salubritate. Nici pe mine.
Oare bunicii sau străbunicii noștri aveau X sau Insta, în Primul sau al Doilea Război Mondial, pe timpul foametei sau când a fost Răscoala de la Bobâlna? Și cu toate astea, lucrurile s-au întâmplat și, iată, am ajuns aici, prizonieri ai unei tehnologii moderne, ai inteligenței artificiale care ne susură în creieraș doar ce-și doresc gestionarii lumii ăsteia să aflăm.
Și acum îmi suna în urechi explicația bunicii mele la întrebarea mea de copil, prin anii ‘70: „Oare cum va fi în anul 2000?”
Și ea mi-a răspuns: „Lasă, mamă, că va fi cumva, că tot timpul a fost cumva!”
Și așa a fost…
Hai să ne trăim viața bucurându-ne de familie, de natură, de micile plăceri ale vieții și concentrându-ne zi de zi pe activitățile curente pe care le avem de făcut la serviciu, la școală, la pensie. De acolo ne luăm energia pozitivă, aia cu care ne hrănim traiul zilnic și care ne ține sănătoși și activi în viața cotidiană.
Așadar, se anunță 18 grade Celsius de astăzi, hai să lăsăm aplicațiile de socializare deoparte și să ne acordăm auzul pe trilul păsărelelor, blocând semnalul alarmist care vine dinspre „dark zone”. Dacă urmăriți pe istoricul ultimilor 30 de ani, ei se cearta, ei se împacă și noi tot aia facem: nu contăm!
Așadar, nu mai ascultați gălăgia de afară. Bucurați-vă de primăvara minunată care ne învăluie!
Claudiu DOLOT
Deci practic politicianul Dolot ne sfătuiește să nu ne mai batem capul cu ce fac ăia de sus care oricum sunt răi, ci mai bine să ne vedem de treabă la lucru și în rest să ascultăm păsărelele. Tot domnia sa, din înaltul funcțiilor publice pe care le-a ocupat și le ocupă, o dă cotită că el nu e dintre ei. El e dintre noi, ăștia de jos care nu contăm.
Personal, până să citesc mizeria asta am crezut că are bun simț omul ăsta. Cum să mănânci ***** in halul ăsta mă băiatule?
Auzi Dolote care ești tu mare filozof al păsărelelor! Uite, am o propunere pentru tine: Ia-i pe toți siniștrii din partidul care te susține pe tine in frunte cu nulitatea popa, pe toți partenerii de coaliție, pe toate jegurile din așa zisa opoziție care face opoziție doar declarativ și mergeți mă tati să ascultați păsărici. Puteți să le și mângâiați sau chiar să vă frecați reciproc păsăricile. Hai Dolote, că de 35 de ani tot asta faceți. Și înainte de asta au făcut la fel și cei ce v-au dat nume. Hai Dolote, cu forța exemplului, plecați mă ghiorlacilor nesimțiți.
Avea dreptate bunică-sa cu: „Lasă, mamă, că va fi cumva, că tot timpul a fost cumva!”
Acuma dacă ar intreba-o cineva cum o să fie dacă nu o să fie tot nesimțiții ăștia, tot răspunsul ăsta ar merge: „Lasă, mamă, că va fi cumva, că tot timpul a fost cumva!”
”Dacă urmăriți pe istoricul ultimilor 30 de ani, ei se cearta, ei se împacă și noi tot aia facem: nu contăm!”
–
Asta cam așa este!
youtube.com/watch?v=35NHlcgDRwo
🙂🙃🙂