Pe holurile ISJ Caraș-Severin se fluieră refrenul „Wind of change!“ Ce să fie, ce-o să vie?

Momente de disperare trăite la cel mai înalt nivel al învățămîntului cărășean. Chiar nu e de glumă, e a 18-a oară când se întâmplă în ultimii 33 de ani!  

Șocați de o situație hilară pentru unii, dar terorizantă pentru cei mai mulți dintre ei la Inspectoratul Școlar din Caraș-Severin, mai mulți inspectori școlari ne-au sesizat că de undeva din zona de subsol a instituției, cel mai probabil din istorica sală de karting a directorului Sorin Savu, se aude un fluierat specific unui moment ce a produs o autentică schimbare de sistem doctrinar, social, politic și administrativ.

„Așa ceva nu se mai poate! Trăim un coșmar! Se aud de câteva zile acordurile celebrei piese Wind of change, compoziția celor de la Scorpions, și chiar dacă ținem închise ușile cu cheia, am pus și bandă izolatoare pe la geamuri și vată băgată în urechi și în găurile de la clanță, domnu’ Taban, sunetul pătrunde și ne urmărește pretutindeni. O colegă a sărit de pe vasul toaletei și a scăpat rimelul în necaz, pentru că a crezut preț de un moment că artiștii se află cu ea în încăperea toaletei. Atât de bine se auzea fluieratul!“, a spus, cu privirea care cerea ajutor, o doamnă inspector care nu a dorit să-i fie făcută publică identitatea.

La fața locului au fost chemați mai mulți prelați, conduși în catacombele școlare de preacucernicul Chiosa, vânători de fantome, spirite malefice și chiar cunoscători de rock and roll dumnezeiesc care au analizat pe o bandă de frecvențe de la 23,4 la 6000 de Mhz dacă fluieratul ce se aude pe holurile ISJ-ului e al vocalistului Klaus Meine sau e vreun magnetofon uitat de regretatul „general“ Magas în vreo debara de la subsol. „E autentic, chiar se întâmplă, au dat asigurări specialiștii care au spus că nu s-au mai întâlnit cu o asemenea situație din perioada marelui pedagog Benga, însă atunci ceea ce s-a auzit era un strigăt infernal după tema The Wall a celor de la Pink Floyd „Teacher! Leave them Kids alone!“ Atunci a fost și mai grav, strigătele nu au încetat decât într-un decembrie 2012, când inestimabilul domn profesor și inspector Benga Ioan a ajuns în Parlament“.

Una peste alta, noi sperăm ca situația să revină la normal și la Inspectoratul Școlar Județean de la Caraș odată cu prima zi a lui Mărțișor, pentru că învățământul cărășean are nevoie de liniște, de un inspector general care să verticalizeze jocul, nu pe formula „lungă PNL și pe-a doua de la PSD“, de tăieri de clase dacă numărul de elevi o impune, dar nu din rațiuni subiective și numiri pe criterii legate și de (ne)meritocrație, nu doar de carnet de partid. Înțeleg că o replică a fluieratului de la Palatul Pioneriului „Down to Gorky Park“, s-a auzit și în parcul copiilor de lângă fosta clădire a inspectoratului, astăzi CCD-ul, Casa Corpului Didactic. Să fie vreun semn de schimbare ăsta? Nu cred, la câtă determinare am văzut pe fața actualului inspector general școlar, liberala Pristavu, această divă pe care nu mi-o pot închipui în rol secundar la dreapta viitorului, adică din ce spun „scorpionii“, a socialului Lucian Miclău.

În final, pentru a-mi face lumină la fenomenele astea gen Dosarele X, mi-am permis să-l deranjez pe unul din liderii marcanți ai PSD-ului de la nivel central și să îl întreb franc în față dacă are vreo legătură, vreo cunoștință, vreo cotangentă cu ceea ce se petrece în aceste zile la ISJ-ul cărășean, iar domnul senator Ion Mocioalcă mi-a răspuns cu aceeași diplomație și același sarcasm: „Sergiu Taban, ne cunoaștem de atâția zeci de ani și nu-mi plac insinuările. În schimb, tu știi un lucru, spre deosebire de unii care privesc în zare, dar nu observă nimic și cei mai mulți care ascultă dar nu înțeleg universalitatea muzicală: Eu când vreau să fluier, fluier!“

Acum fiecare e liber să interpreteze ce vrea din declarația celui mai experimentat parlamentar cărășean în activitate, dar eu jur pe roșu că nu l-am auzit niciodată pe Mocioalcă să fluiere… a pagubă.

Ce ți-e și cu funcțiile astea… Azi ești la boată, cum zicea al bătrân, mâine îți dă altul peste degete, cu același instrument pe care până mai ieri îl aveai în dotare. Cum ar spune Ciolacu privindu-l pe Ciucă-al nostru prin calendarul de mai: E rotativa, Nicule!

• Pentru cei care încă nu au înțeles mesajul și sună dis-de-dimineață în redacție, textul de mai sus reprezintă un pamflet și se tratează cu o cafea tare.

Sergiu TABAN