Vicepremierul și, până mai ieri o voce cu greutate în PNL, Cătălin Predoiu pare să le ofere colegilor din PNL o lecție practică despre celebra definiție a politicii ca „artă a posibilului”.
Iar, după ultimele evoluții din partid, liberalul pare să fi descoperit că în politică imposibilul durează doar câteva zile, iar ceea ce ieri era considerat o abatere de neiertat poate deveni, peste noapte, linia oficială a partidului.
Într-o amplă declarație, Predoiu amintește că, de mai bine de o lună, a susținut că PNL trebuie să participe la guvernare, considerând că România nu își permite luxul unei crize politice prelungite și că stabilitatea trebuie să primeze în fața intereselor electorale. Numai că, în tot acest timp, conducerea partidului și majoritatea colegilor săi vedeau viitorul liberalilor pe băncile opoziției.
Astăzi, însă, după multe calcule și răzgândiri, aceeași conducere a ajuns la concluzia că participarea la guvernare nu mai este o idee atât de rea. Cu alte cuvinte, ceea ce era aproape o crimă politică în urmă cu câteva zile a devenit între timp un gest de responsabilitate.
Predoiu nu se abține și remarcă, cu o ironie elegantă, unul dintre paradoxurile momentului: liberalii care au votat pentru un guvern în care se regăseau și miniștri PNL sunt priviți ca niște suspecți de neloialitate, în timp ce susținerea unui executiv dominat de PSD nu mai stârnește aceleași pasiuni punitive. „E un paradox”, spune vicepremierul. În realitate, un paradox care ar putea deveni studiu de caz pentru manualele de științe politice.
Mai mult, Predoiu dezvăluie că a votat pentru guvern chiar știind că acesta nu mai avea suficiente voturi pentru a trece de Parlament. Cu alte cuvinte, și-a asumat gestul până la capăt, chiar cu riscul excluderii din partid. Iar nea Bolojan nu pare ca se joacă cu astea… O eventuală sancțiune, spune el, nu va fi contestată. Semn că, uneori, disciplina de partid se poate transforma într-o formă de autoironie politică.
Și pentru că orice poveste are nevoie de un epilog, vicepremierul îi pasează secretarului general al PNL o misiune deloc simplă: să găsească o formulă prin care partidul să împace taberele și să evite transformarea excluderilor într-un sport intern. Sarcină pe care Predoiu o compară cu un dosar diplomatic aparent imposibil de rezolvat.
În esență, mesajul transmis de unul dintre cei mai vechi liberali este simplu și usturător: în PNL, politica este într-adevăr arta posibilului. Iar posibilul are un talent aparte de a se schimba de la o ședință la alta. Cine a avut dreptate ieri riscă să fie pedepsit astăzi pentru că a avut dreptate prea devreme. Cu alte cuvinte, ciocu mic și joc de glezne, dar sunt curios dacă debarcarea unor nume grele din PNL va fi în beneficiul partidului. Ori, fi-va conform expectațiunilor, dar în niciun caz într-un termen scurt. Doar că PNL-ul e un partid istoric, trecut prin sită și ciur, știe cum e traiul în izolare si abstinență…
Sergiu TABAN
”Într-o amplă declarație, Predoiu amintește că, de mai bine de o lună, a susținut că PNL trebuie să participe la guvernare …”
–
Adică el însuși, ca peneleu din specia vela sau bode, să participe la guvernarea ”afacerilor” (interne) dar și a ”justiției”.
Până în punctul în care oricare cetățean își va pierde orice încredere în argații statului (eșuat în misiunea sa fundamentală – cum bine a zis Klaus).
Păi de ce unii milițieni încă mai aleargă după hoți? – Ca să împartă prada cu ei!
Dacă nu au ce împărți, întocmesc dosare penale 🙂
Nu este așa?