Punct și de la capăt

Gata, s-a zis cu el; 2024 e deja istorie. L-am plâns, l-am jelit, l-am inventariat în noaptea dintre ani și…gata. În locul lui a apărut ăsta micu de-i zice lumea 2025. Are deja mai bine de o săptămână și de când a apărut, nu face altceva decât să țipe. Mamăăă și ce plămâni are.

Dar până la ăsta micu, să vă spun câte ceva de ăl bătrân, de s-a dus săracul. A fost unul bun zic eu. A avut cam de toate: măriri de pensii, creșteri de salarii, a avut și tichete de vacanță și angajări și prime și alegeri de toate felurile și circ cât cuprinde.

Mie îmi pare tare rău că s-a dus. Adevărul e că am lăcrimat pe la miezul nopții dintre ani după el, cu toate că nevastă-mea a spus că e de la hreanul cu care am mâncat cârnații, ori de la piperul scăpat prea mult în răchia fiartă, dar ce știe ea. Mai spre dimineață, când s-au luat la trântă în stomacul meu o grasă de Cotnari, un zaibăr oltenesc și un cabernet de Tirol, am lăcrimat din nou, tot după 2024. Ce an, domnule, ce an…

Prea curând nu mai pupăm noi atâtea pomeni ca în anul ce s-a dus. Asta nou, de cum a venit a și început să țipe ca din gură de șarpe. Țipa de parcă l-ar fi călcat „trenulețul“ lui Ciolacu 2. De ce i-a fi spunând lumea Ciolacu 2 nu pricep că e tot ăla; de Ciolacu spun. Acum încearcă să dreagă busuiocul și să recupereze din cheltuielile de anul trecut.

Au dat sindicatele în clocot când au aflat ce le-a adus Moș Crăciun sosit cu „trenulețul“ în lipsa unei zăpezi consistente de Crăciun: în loc de jucării, tăieri și înghețări; în loc de ciocolată, scumpiri și „ajustări“ de prețuri, taxe și impozite; în loc de bomboane, recesiune, curele strânse pe talie, și prime la stânga ori la dreapta, funcție de orientarea politică a electoratului.

Și asta e doar prima strigare, mai urmează și altele. Către sfârșitul lunii vom mai primi cadouri din același coș de „bunătăți“, atunci când se va adopta bugetul; ba sunt unii care ne avertizează de pe acum că după alegerile prezidențiale mai umblă Ciolacu 2 și pe la TVA. Deh, obrazul subțire (de politician) cu tăieri se ține. Tăieri de la noi că de la ei… mai puțin.

Cam asta e; anul vechi s-a dus, cel nou vă spuneam că țipă din toți bojocii (prin gura sindicaliștilor ce nu înțeleg de ce le-a dat 2024 cu o mână și vine 2025 să le ia cu 4; mâini, desigur). Așteptăm cu înfrigurare alegerile prezidențiale să aflăm cu cine va fi înlocuit mutu (și nu vorbesc de fostul jucător de fotbal) la Cotroceni. Dacă în 2024 am avut 14 candidați, în 2025 vor fi cam tot pe-atâți, dacă nu mai bine. Deh, trag și ăști la președinție ca musca la …miere.

Până la alegeri, însă, tragem cu coada ochiului la Iohannis care se chinuie săracul să cheltuiască zilnic cam 170 de pensii medii. Și asta fără cheltuieli de deplasare că nimeni nu mai lucrează, nici la noi și nici în UE. Dar nu-i nimic, noi să fim sănătoși să putem contribui la bugetul statului pentru găurile din covrigul bugetar al lui Ciolacu 2, pentru cheltuielile lui Iohannis la Cotroceni, pentru un nou rând de alegeri prezidențiale și pentru toate bubele ce se sparg acum în 2025 în capul nostru, precum bulele din ciocolata aerată pe care în 2025 o vom mai vedea doar la televizor și prin vitrinele magazinelor, că de cumpărat… poate la anul și La Mulți Ani nouă și La Mulți Bani Vouă, adică lor.

Dan AGACHE