Reșița Digital….

resita digital

O revoluție de catifea se desfășoară sub ochii noștri. Șefii cei mari sunt plecați pentru o vreme, iar viitorii lideri vor transforma orașul din temelii. Este un bun prilej de schimbare, un moment dătător de speranțe. De altfel poți citi entuziasmul din privirile oamenilor, sunt mai luminoși, mai prietenoși și extrem de încrezători în ziua de mâine. Și poate că ar fi bine să fie așa, însă realitatea se traduce altfel. Ceea ce se întâmplă acum nu pare a fi decât un răgaz, o pauză pentru schimbarea de gardă și în final de stăpân. Sunt astăzi oameni care își trăiesc oprimarea chiar și în absența șefului cel mare, o suferință confuză și lipsită de vreun vinovat anume.

Cea mai simplă formulă pentru ieșirea din impas este cea a regăsirii și întronării de urgență a unui prea-puternic. Dacă ești cât de cât atent, rolurile și funcțiile s-au împărțit deja. Mai apoi va fi chemat și cetățeanul să ștampileze. Cetățeanul nu alege, pentru el au ales alții. Rămâne însă ceva oarecum neînțeles: lehamitea, nepăsarea și indiferența oamenilor. Au fost îndelung mințiți și furați încât le este greu să mai creadă în ceva sau în cineva. Dar vor alege, vor alege pe cineva pe care mai apoi să îl urască. Nepăsarea și indiferența sunt văzute de unii drept cauzele răului. Din păcate ele sunt efectele sale, iar cetățeanul, victimă a proastelor guvernări, este lovit încă o dată. El este responsabilul, el este vinovatul pentru nefăcutele altora.

Retorica potrivit căreia o implicare activă a cetățenilor în politică ar produce rezultate benefice este falsă. Posibilă, dar foarte puțin probabilă. Rețelele de putere s-au consolidat în timp, iar dislocarea lor ar presupune o impecabilă organizare din partea celor nou veniți. Un scenariu fantezist, căci dincolo de neîncrederea în politicieni, reflexul social este de neîncredere generalizată. Oamenii au devenit suspicioși, astfel că oricine ar încerca să facă ceva va fi în egală măsură bănuit de interese obscure. Reșița, ca de fapt întreaga țară, trăiește o traumă. Ieșirea din impas se impune printr-un efort colectiv, un efort care îi include chiar și pe politicienii care ți-au decis soarta.

Rareori ajungem să asociem Revoluția politică prin care a trecut România cu Revoluția tehnologică care i s-a suprapus în timp istoric. Criza actuală nu este doar un efect al unor politici defectuoase, ea ține și de inadaptarea întregii comunități la provocările politice ale unei economii globale. Saltul de la local la global este destul de mare, dar este esențial în recâștigarea speranței. Ani de zile Reșița a fost în mentalul colectiv locul în care întoarce trenul. Mai marii zilei nu încetau să ne reamintească de periferia în care ne situam: – Știi, Caransebeșul e mai la șosea! Mai apoi se și jucau cu imaginația noastră propunându-ne aeroport și autostradă. Iar efectul inadaptării lor la o realitate globală îl plătim acum prin reflexul nostalgic față de Reșița de altădată. Cetățeanul Reșiței, poate că nu este activ politic, dar măcar s-a adaptat mental unei realități sumbre. Toată această nostalgie față de un trecut glorios este în fapt o evadare față de dificultățile prezente. Iar viitorul, viitorul e în altă parte.

Calitatea deciziilor politice la nivel local este o problemă. Dar exact acești politicieni și nu alții, ar face bine să înțeleagă că trebuie să devină parte a soluției. Cetățenii au mecanisme de apărare: fizice, prin migrare sau mentale, prin reflex nostalgic. Suntem obișnuiți cu ideea că politicienilor nu le pasă de oameni, doar că ea prezintă realitatea pe jumătate. Cetățeanul obișnuit sau omul de rând, în fapt cei lipsiți de forță și de putere nu dau doi bani pe politicieni. Poate părea surprinzător dar oamenii neimplicați politic sunt mai bine adaptați realităților globale: fie pleacă, fie își construiesc o lume paralelă, o realitate virtuală. Iar pentru ieșirea din impas, pentru a funcționa din nou ca o comunitate interesată de propriul ei destin suntem obligați să revenim la decizia politică. Marile proiecte și îndeplinirea lor sunt responsabilitatea politicienilor. Ei sunt cei care deocamdată nu au trecut testul de adaptare la realitatea globală.

Reșița moare! Am auzit și această formulă, rostită de obicei de oamenii de afaceri. Nu știu în ce măsură ea exprimă o realitate, dar tocmai abilitatea sau inabilitatea politicienilor poate transforma Reșița fie într-o comună, fie într-o metropolă. Ca simplu exercițiu de imaginație, și dacă ne vom poziționa corect față de provocările globale, este posibil să avem o autostradă la 9 kilometri de oraș în momentul în care o legătură rapidă între Timișoara și Belgrad devine atractivă atât politic cât și economic. Chiar și un aeroport nu ar fi o idee rea cu o singură condiție: oamenii să fie motivați să vină în Reșița, nicidecum să o părăsească.

Deopotrivă îndrăznețe și fanteziste, astfel de megaproiecte sunt tot un reflex nostalgic. Conexiunile rutiere, feroviare și aeriene aparțin ca model de dezvoltare și progres sfârșitului de secol XIX, începutului de secol XX. Sunt necesare, dar au încetat să mai fie o prioritate. Suntem pe hartă, și nu suntem o periferie câtă vreme există o conexiune digitală.

O abordare pragmatică a oricărui proiect de dezvoltare trebuie să țină cont de resursele actuale. Ce înseamnă resurse actuale se poate inventaria destul de ușor. România este în topul mondial al calității serviciilor digitale, deci infrastructura există. Tocmai statutul de oraș mic, lipsit de agitația marilor metropole face din Reșița un loc atractiv. Poți adăuga în voie, ca într-o rețetă de cozonac, clima prietenoasă și potențialul turistic. Capital uman nu prea avem, dar cel puțin mai sunt vreo câteva clase la nivel de liceu unde se face performanță. Iar mai apoi avem politicieni, oameni cu putere de decizie și care sunt la momentul unui examen de competență. De administratori peste panseluțe am tot avut parte, iar ultima indignare a poporului revoltat s-a legat tocmai de prostia conducătorilor. Dovediți-ne contrariul și veniți cu soluții creative. Resurse încă ar mai fi. Chiar și bunăvoință.

 

Andrei FURNICĂ

Distribuie pe:

Stiri similare

5 Comentarii

  1. Petru Gherasim

    Prea bun articolul, e ceva ce inca in alte zone ale presei de cartier resitene nu am mai lecturat. Unii nu stiu decat scandal, mascati, descarcerari, interlopi, in fapt ceea ce ii reprezinta, e si o stare de aprofundare care lipseste cu desavarsire, caci pe placa de beton nu au cum sa creasca ghiocei, şocant! incendiar! scandalos!…dar adevarat. Felicitari la doua capete: pentru domnul Furnica si pentru ziarul Reper 24 care are astfel de oameni in preajma lui

    Raspunde
  2. Pătruica Dan

    Articolul sincer si dureros de pesimist scris de Andrei Furnică sper să fie un fel de ceas desteptător pentru cetățenii Reșiței și,noi toți,să înțelegem câteva lucruri importante:
    Reșița,Caraș-Severinul, nu mai au nevoie de “stăpâni” ! Parte din “jupânii” locali nu mai sunt activi. În schimb ar trebuii să se activeze cetățenii, să se implice direct și mult în administrația locală.Un exemplu de implicare, de atitudine civică, au dat pe 16 februarie locuitorii comunei Prigor.Cei care au fost acolo înțeleg bine ceea ce spun ! Toți avem de învățat din atitudinea lor.
    Reșița NU moare,se transformă,iar sensul schimbării depinde de autoritățile locale dar, chiar în mai mare măsură, depinde de ceea ce vor și cer (impun !) să se facă reșițenii ! Oameni buni,pârghii, și oportunități există.

    Raspunde

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reper24 nu îşi asumă răspunderea pentru comentarii, deoarece nu-i aparţin şi îşi rezervă dreptul de a interzice sau de a şterge comentariile care conţin: insulte, instigări la ură, la violenţă sau la acte ilegale, exprimări obscene/vulgare
Citiţi şi Politica Redacţiei