Cu siguranță, Reșița trăiește, în ultimii ani, niște transformări; nu multe, dar vizibile. Se înșală amarnic, însă, cine crede că, odată cu modernizarea unui bulevard și a câtorva străzi, a unor alei și parcuri sau locuri de joacă și de distracții, Reșița va deveni centrul Universului și trebuie să ne oprim din alergare. Rezolvând problemele cu roțile mașinilor second-hand și a pingelelor pantofilor nu rezolvăm problemele de fond, care sunt multe și uriașe. Care, din păcate, nu sunt doar ale Reșiței. Deci, în esență, viața noastră nu va suporta schimbări majore. Vom fi la fel de săraci, de prost hrăniți și de nostalgici.
Poate că investițiile din rețeaua școlară a orașului vor produce în timp ceva schimbări de substanță. Dar și aici, dacă rămânem cu aceiași inspectori, directori și dascăli, atașați politic de partide și cu aceleași mentalități și interese meschine, nu se va rezolva mai nimic, ba din contră.
Reșița, după ce-și va pune haine noi (bulevardele) și-și va da cu parfum pe sub brațe (cartiere, străzi laterale), căci ni se va spune că mai mult nu se poate deocamdată, va trebui să gândească o strategie de dezvoltare economică bazată pe resursele pe care le are, i-au fost date de Mama Natură. Deocamdată, toată strategia (vorbită, și nu scrisă și aprobată) se bazează pe Turism. Buuuun! Posibilități există și ele trebuie exploatate. Însă nu toată lumea vrea turism, nu toată lumea poate trăi din turism, oamenii nu mănâncă turism.
Observ că nimeni, niciodată, în ultimii 30, ba chiar 50 de ani, nu a abordat problematica unei bogății unice pentru orașul nostru și anume cele câteva mii de hectare de pajiști, pășuni și păduri, proprietatea privată a Primăriei Reșița, la care se pot adăuga alte câteva mii de hectare de terenuri agricole și pășuni neexploatate, lăsate în paragină de către proprietari, din diverse motive. De la poalele munților Semenic și până spre Munții Dognecei, de la Colțanii Bocșei și până pe Dealurile Carașovei și Iabalcei, din Dealul Ciorii și până în Ponor se întind pajiști pe care nu a mai călcat picior de om ori animal domestic de zeci de ani.
Cu acordul tău, cititorule, interesat de viitorul orașului nostru, îți voi vorbi în zilele următoare despre cum văd eu punerea în valoare a resurselor naturale ale Reșiței, spre binele și sănătatea tuturor locuitorilor săi.
Mihai SPRÎNCEANĂ
”… nu toată lumea poate trăi din turism, oamenii nu mănâncă turism.”
–
Depinde … unii câștigă bine în ”turism”, în special când folosesc tancuri, infanterie, drone și alte subvenții de stat.
Excelent articol!Bravo!Pana acum si comentariile internautilor,in acest sens, erau sterse de o parte a presei asa zis libere.Asta este adevarul.Turismul nu rezolva problemele Resitei,mersul cu bicicleta nici atat,mallul din Mociur,cine sa vina acolo?Terenurile de care se vorbeste in articol s-ar putea sa fie deja cumparate de cineva!Asa cum ne-am trezit ,un mic exemplu,cu parcul de locomotive cumparat de un bun crestin.Cu complicitatea politicienilor.Politicieni care ne trateaza ca pe iobagi,crezand ca sunt eterni pe functii.Mama natura le rezolva pe toate:tot mai putina zapada,acolo unde ”e interese”!
Stai liniștit, există o explicație referitoare la ex presa liberă doar când i se oferă sau nu i se oferă anumite ,,condiții” de natură financiară din partea politicului, așa se întâmplă și cu comentariile critice la adresa politruciilor.Deci când primesc bani cenzura e la ea acasă, când nu se ia banul se dau drumul la toate comentariile. Altceva nici nu vreau să cred, asta așa ca să nu se mai excite autorii comentariilor vs. ,,Uau, ce presă europeană și liberă avem!”😅🤞🤞🤞🤞Sanchi vraja bălții!
Daaaa, faceți din Reșița un hub turistic! Cine vrea sa meargă pe jos, cu trotineta (deja scoasă în unele metropole), bicicleta, sa vina în Reșița cea verde (de sub dezvoltare economica)…Resita în care vor avea autoturisme doar „curentatii” primarului și atât, restul fiind la 15 minute de nicaieri…
Mai Coco, esti zero, hai Sictir!!!
Incep sa cred ca, pentru audienta resiteana vi-s voi aici… Asa fac si io, la mine… Tip tare, degeaba… 🙂
Mulțumecs! Însă e altcineva.
Tre’ să recunoaștem: „cârcotim” degeaba pe-aici…