Fost om de afaceri și primul prefect al județului Timiș după Revoluția din Decembrie 1989, Florentin Doru Cârpanu, născut în 29 ianuarie 1934 la Caransebeș, a trecut astăzi la cele veșnice.
Între 1967 și 1995 a condus compania COMTIM HOLDING, cel mai mare combinat de creşterea porcilor din lume, din poziția de director general, iar din 1995 până în 2008 a fost patronul firmei Agrobanat.
COMTIM – Timişoara gestiona 26 de societăţi în patru mari complexe de creşterea porcilor, precum și societatea de construcţii zootehnice şi societatea de transporturi, reţeaua comercială pentru piaţa externă, reţeaua cu magazine proprii de desfacere din judeţele Timiş, Caraş-Severin, Hunedoara și în Bucureşti.
Florentin Doru Cârpanu a primit titlul de Doctor honoris causa în anul 1995, de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină a Banatului Timișoara, și din 2010 este cetățean de onoare al municipiului Caransebeș.
În anul 2014, Reper 24 a realizat un interviu cu părintele COMTIM-ului, pe care îl redăm integral:
„Cel mai mare combinat de creștere a porcilor din Europa, Comtim Timișoara, a supravietuit doar patru ani după pensionarea, în 1995, a celui care l-a condus vreme de 28 de ani. Este vorba de Florentin Cîrpanu, astăzi la 81 de ani, un pensionar care refuză cu noblețe să mai vorbească de vremurile glorioase ale Comtim-ului de altădat.
L-am întâlnit la o plimbare prin centrul Caransebeșului și l-am abordat pentru un scurt dialog.
Reper 24: Bună ziua domnule Cîrpanu. Ce mai faceți?
Fl. Cîrpanu: Ca un simplu pensionar. La 81 de ani nu caut să fac decât lucurile specifice vârstei.
Reper 24: Vă mai ocupați cu societatea de panificație, mai sunteți implicat în administrarea ei?
F.C.: Nu. Am lăsat totul pe umerii copiilor. Consider că am făcut destule pentru o viață de om.
Reper 24: Despre campania prezidențială ce părere aveți. Există vreun favorit pentru dumneavoastră?
F.C.: Vă mărturisesc că nu mă interesează. Chiar la 81 de ani nu mă mai fascinează aceste lupte politice.
Reper 24: Ați mai umblat prin țară, prin Banat în ultima perioadă?
F.C.: Nu, în ultimii ani am stat numai în Caransebeș, nici starea de sănătate nu a fost din cele mai grozave.
Reper 24: Risc o întrebare. Ce vă mai spune astăzi numele Comtim?
F.C.: Ce să spun, a fost copilul meu, o mare parte din viața dedicată unui proiect de mare anvergură.
Reper 24: Dumneavoastră ați fost primul angajat al combinatului Comtim, se spunea în presă imediat după 89? E adevărat?
F.C.: Da, corect. Am lucrat acolo din 1967, pot să spun că am pus prima cărămidă. Am ieșit la pensie de mărțișor, pe 1 martie 1995, iar combinatul pe care l-am lăsat avea 13.000 de angajați. Luam cate 20 de absolvenți de Agronomie în fiecare an. Rămâneau 10-12. Am avut niște copii tare buni. 600 de specialiști, cu media de vârstă de 32 de ani. Niciodata n-am angajat oameni mai in vârstă decât mine. Lucram numai cu tineri. Înainte de ’89, pentru rezultatele muncii mele am fost „Erou al muncii socialiste’. După Revoluție, m-au făcut, printre altele, Doctor Honoris Causa. Am avut un coș plin de decorații, dar le-am aruncat.
Reper 24: Ați avut totuși de înfruntat un regim comunist? A fost greu, a fost ușor?
F.C.: În plin comunism, eu am lucrat ca un capitalist – ne povestește omul care a rostit la radioul public timișorean celebra frază “veniți la muncă, porcii trebuie să trăiască!” – în nebunia și haosul zilelor Revoluției din 89.
Reper 24: A fost Comtim, o poveste reală de succes românesc?
F.C.: Consider că da. Dar vă mărturisesc că am condus cu multă autoritate acest colos. Cel mai dificil lucru pentru angajați era atunci când îmi cereau concediu. Muncă, muncă și iar muncă. Așa mergea Comtimul. Dar rezultatele erau pe măsură.
Reper 24: Nici nu vă putem contrazice. Cu președintele Nicolae Ceaușescu ați avut ocazia să vă întâlniți?
F.C. Și încă de mai multe ori. Odată, după o discuție argumentată, am reușit să-l conving pe Ceaușescu că economisirea furajelor, a curentului și a altor mijloace de întreținere este păguboasă. L-am chemat să viziteze Comtim și i-am explicat de ce nu se poate și nu e soluție economisirea. M-a ascultat, nu m-a întrerupt și, în final, a dat dispoziție ca la noi să nu se facă economie.
Au existat și situații, noaptea, spre exemplu, când cand unul sau altul din miniștrii lui Ceaușescu mă sunau și-mi cereau să trimit carne în diferite părți ale țării. Întotdeauna eram pregatit. Dimineata, masinile cu carne erau la destinatie. Așa funcționam, dar treaba mergea ca unsă.
În perioada comunismului, Comtim exporta carne, printre altele, în Uniunea Sovietică – URSS, Iugoslavia, in tarile arabe, Cehoslovacia si Germania. Domnule, zilnic, trimiteam la ruși un tren de carne, adică 150 de tone. Dădeam porci și primeam petrol, gaz… Niciodata n-am știut cât costă. Totul funcționa pe bază de barter.
Reper 24: Mulți dintre foștii angajați de la Comtim poate vor ajunge să parcurgă acest text. Le-ați transmite ceva, un gând?
F.C.: Da, cu siguranță. Le doresc să aibă parte de sănătate și bucurii pe toate planurile.
Florentin Cîrpanu a dat carne la o țară întreagă și chiar mai mult decât atât. O spun evidențele și își aduc aminte și angajații Comtim-ului. De altfel, a fost unul dintre puținii directori care n-au avut de suportat furia mulțimii la revoluție. „Oamenii știau că eu le dadeam carne“, explică Florentin Cîrpanu.
Cîrpanu a preluat funcția de prefect al Timișului, la sugestia și rugămintea autorităților de la acea vreme. „M-au rugat, că era balamuc in Timisoara. M-au bagat trei luni si a trebuit sa stau un an.
N-am avut de ales. Trebuia să ajut oamenii…”, își amintește Cîrpanu
Cât timp a fost prefect, Cîrpanu a dezmembrat combinatul, pentru a putea fi privatizat mai usor, in 24 de firme, printre care se numărau patru fabrici de creștere a porcilor, trei de taurine, șase de nutrețuri combinate și patru de transport.
Comtim s-a prăbușit în 1999, când guvernul Radu Vasile a decis sa inițieze lichidarea judiciară a societății. La acea dată, Comtim avea datorii de peste 1.800 de miliarde de lei, din care 1.200 la Banca Agricolă. Datoriile s-au acumulat din cauza contractarii ani la rand a unor credite neperformante, necesare pentru supravietuire in perioada in care pretul la carne era impus de guvern.
Situația de la Comtim fusese, în cursul anului 1999, unul din punctele critice în discuțiile dintre autoritățile române și Banca Mondiala, care a solicitat un termen până la care Fondul Proprietății de Stat trebuie să ia o decizie în legătura cu combinatul. Reprezentanții Băncii Mondiale au argumentat ca menținerea Comtim în situația de perpetuare a pierderilor va avea efecte economice negative, în special asupra Băncii Agricole, principalul creditor al societății.
În vara anului 1999, când firma PriceWaterhouseCoopers a fost desemnată lichidator al combinatului, Comtim avea 9.000 de angajați, un efectiv de 834.000 de porci si 6.000 de tone de carne in stoc si o productie anuala de 85.000 de tone de carne”.
Lorena POENARU
Dumnezeu sa-l odihnească în pace!Avea aceeași vârsta ca și tatal meu când a decedat, nu l-am cunoscut dar știu ca tatal meu iubea mult cârnații!A facut ceva cât tăticul meu a trăit pentru orasul Caransebes.
Dumnnezeu să-i odhnească pe toți purcelușii nevinovați ucisi la comtim
R.I.P.! A fost un om bun.
Pt mine omul ăsta e cel mai bun manager care a existat în România. A creat un imperiu și a dat pâine la 13000 de oameni. Și datorita lui,Banatul nu a dus lipsă de carne și nu a făcut foamea ca alte zone.Salariile erau mult mai bine decât în rest.In schimb se muncea pe brânci.Dumnezeu sa îl țină în lumina pe dl Cârpanu.