Șpaga: De la „mică atenție” la „șpagă de supraviețuire”… și acum, la „șpagă de dispariție”!

Dragilor, știu că trăim în România, țara unde șpaga e mai veche decât mămăliga și mai răspândită decât „salut, ce faci?”. Am auzit-o pe aia cu șpaga de supraviețuire – doctorul, învățătoarea, funcționarul de la ghișeu… Toți „salvatorii” noștri de zi cu zi, care ne ajută să nu ajungem nici în groapă, nici cu copilul needucat, nici cu actele expirate. Practic, fără șpagă, supraviețuirea ar fi un sport extrem, la fel de periculos ca traversarea DN1 pe jos, legat la ochi, în miezul nopții.

Și, să fim serioși, cine nu s-a simțit măcar o dată ca antreprenorul ăla pe care-l vezi în filmul ăla cu rechini, dar cu o armată de funcționari cu bale la gură în loc de rechini? Când ai sute de angajați și milioane de euro în joc, nu scapi. Te „vizitează” ei, îți propun „prietenii” și, dacă nu vrei să „faci să fie bine”, îți închid prăvălia mai repede decât strigi „Hoții!” (ceea ce, apropo, uneori pare să fie un strigăt în pustiu).

Acum, pe lângă șpaga de supraviețuire, avem și șpaga de înavuțire. Aici e simplu: monopoluri, licitații cu un singur participant, firme care câștigă ajutoare de stat deși nu merită nici măcar o palmă peste ceafă, „urbanism” de Cluj sau București care ar face și un dezvoltator imobiliar din Las Vegas să roșească de invidie, festivaluri care bubuie viețile cu protecția autorităților… și exemplele pot continua la nesfârșit. Diferența e clară, nu mai stăm să detaliem. (Deși, recunosc, mă tentează să intru în detalii picante despre fiecare!)

Dar gata cu glumele pe jumătate! Să vorbim serios (sau, mă rog, semi-serios). E timpul ca șpaga să dispară. Și nu, nu prin minuni divine sau prin discursuri siropoase despre moralitate. Ci prin metode judiciare dure!

Adică, să nu mai condamnăm victimele care dau șpagă de supraviețuire, ci să-i identificăm și să-i „zdrobim” (metaforic, desigur, dar cu toată seriozitatea legii) pe călăi! Pe toți șpăgarii, de la cel mai mic funcționar cu pixul pus „strategic” pe dosar, până la „băieții deștepți” cu milioane în conturi și conexiuni înalte!

Gata cu „facem să fie bine” în spatele ușilor închise! E timpul pentru:

Transparență de sticlă: Să vedem fiecare leu, fiecare decizie, fiecare licitație! Digitalizare totală, nu doar pe hârtie sau în PowerPoint!

Presă puternică și independentă: Să muște, să sape, să scoată la iveală mizeria, fără frică de amenințări sau procese de intimidare!

Justiție funcțională și… dură! Aici e cheia! Nu cu suspendări, nu cu pedepse cu brățări electronice care sună ca alarma de la cuptorul cu microunde. Ci cu închisoare! Cu confiscare de bunuri! Cu „la revedere” la libertate și la conturi burdușite! Să tremure genunchii șpăgarului când aude de procuror, nu să-i scadă tensiunea!

Imaginați-vă: un doctor care refuză șpaga și te tratează impecabil pentru că știe că altfel riscă ani grei de pușcărie! O învățătoare care predă cu pasiune, nu cu ochiul la plicul „cadou”! Un funcționar care-ți rezolvă actele în 5 minute, pentru că altfel riscă să-și petreacă 5 ani numărând barele de la fereastră! Un politician care se teme să primească șpagă, pentru că știe că va plăti cu vârf și îndesat!

Da, știu, sună utopic. Dar e primul pas: să conștientizăm, să vorbim, să punem presiune. Și apoi să acționăm! Nu va fi peste noapte, dar e interesul fiecăruia dintre noi să nu mai trăim în Vestul Sălbatic al șpăgilor.

Șpaga de supraviețuire nu trebuie să supraviețuiască! Șpaga de înavuțire trebuie să dispară! Și singura cale e justiția dură! Sper ca viitorul să ne aducă mai multă justiție și mai puține „atenții”! Cine-i cu mine? (Și nu, nu cer șpagă pentru asta!)

Diana ȘTEFAN