Cum să nu fiu supărat? De aproape 37 de ani, românii au ieșit în stradă, au luptat, au murit pentru o viață mai bună, pentru libertate, pentru democrație și egalitate de șanse. Ce am primit? O clasă politică aservită intereselor proprii sau de grup, fără strop de empatie pentru popor, un grup de neaveniți (e drept, aleși de noi) al căror singur scop e lupta pentru ciolan.
Cum să nu fii supărat când vezi bătrâni ce au trudit o viață, cu mâna tremurândă, încercând să drămuiască cele câteva sute de lei primite după 40 de ani de muncă? Cum să nu fii indignat când politicieni ce au zero șanse să formeze un guvern, se ceartă deja pe funcții, pe ministere cheie ce le-ar permite să-și mai îndese în buzunarele deja prea pline, alte și alte milioane de euro?
Cu să nu fiu supărat când coana Justițica, așa chioară cum e, se face că nu vede devalizările instituțiilor și șmecherii cu gulere albe și mâini lungi înfipte adânc în bugetul statului, dar este feroce când prinde câte o persoană ce a furat o pâine ori o rudă de salam, cum?
Am mai spus faptul că România merge într-o direcție greșită. Nu de acum, ci de mai mulți ani încoace. Nu e de vină doar guvernul Bolojan. El e, dacă vreți, cireașa de pe tort. Au reușit să ne stingă și luminița de la capătul tunelului. Poate sunt pesimist astăzi, dar realitatea e cruntă. Degeaba se spune că s-a făcut, că s-a dres, că țara s-a dezvoltat. Degeaba, pentru că oamenii, talpa țării, fără de care politicienii ar deveni șomeri (de lux, ce-i drept) nu ar avea niciun rost. Degeaba.
Tentativa de a forma un Guvern de dreapta va eșua lamentabil. Nu cred că va reuși să adune nici măcar voturile de la toți parlamentarii PNL, USR, UDMR și de la minorități. Nu cred, sincer. Ce va face președintele Nicușor Dan? Păi, prea multe opțiuni nu are. Desemnează un premier de la PSD (probabil Grindeanu), cel care va încerca și el să formeze un executiv. Îl va desemna și va aminti că este ultima șansa pentru politicieni înaintea alegerilor anticipate. Va trece, nu va trece? Necunoscute sunt mințile politicienilor.
Alegerile anticipate înseamnă cam 4 luni de incertitudine politică, certuri, bălăcăreli ca la ușa cortului, acuze și de o parte și de alta. Vor aduce ceva nou? Cu siguranță nu. Populația este atât de scârbită de clasa politică actuală, de „pro-europeni“ încât va vota masiv cu extremiștii (vezi AFD-ul german). Dacă aceștia adună 50% din opțiuni, e clar, vor guverna singuri. Dacă nu, ne vom întoarce din nou la cele 4 – 5 partide așa zise pro-europene, iar circul va continua. „Eu vreau Ministerul Dezvoltării, eu Finanțele, eu…“
Păi, dacă eu văd asta (și ca mine sunt milioane de români), cum să nu îmi fredonez în gând aceeași și aceeași melodie: „Supărat, supărat sunt, Doamne, iarăși supărat“.
Sursă foto: Odoras.md
Dan AGACHE
