Departe de scenariul unei retrageri din producție, UCMH Reșița pregătește noi investiții în utilaje industriale și își consolidează activitatea pe platforma Câlnicel. Managerul companiei, Dan Cornel Fara, respinge categoric ideea demolării halelor importante și spune că noile echipamente vor fi amplasate tocmai în aceste spații.
Viitorul industrial al UCMH Reșița nu este legat de restrângerea halelor, ci de folosirea lor pentru producție și investiții noi, susține managerul companiei, Dan Cornel Fara.
Într-o perioadă în care industria reșițeană încearcă să-și redefinească rolul, UCMH face investiții în echipamente care pot permite companiei să execute lucrări complexe pentru industria hidroenergetică.
Pe platforma Câlnicel au fost deja achiziționate două freze și două strunguri cu comandă numerică, iar lista investițiilor continuă.
Un utilaj de frezat și alezat urmează să fie livrat din Italia până la sfârșitul anului, iar pentru anul viitor este contractată o altă mașină de frezat-alezat de mari dimensiuni, de tip portal, în cinci axe.
Întrebat despre situația halelor de pe platforma Câlnicel, managerul UCMH a fost categoric.
„Toată funcționează acolo. O să mut tot ce e investiție nouă acolo. Mașini-unelte noi acolo o să fie.”
Mesajul este important într-un oraș în care fiecare discuție despre soarta fostei uzine UCM Reșița are o puternică încărcătură economică și simbolică.
Fara respinge inclusiv ideea că hala nouă ar putea fi demolată.
„Nu este adevărat. Sub nicio formă nu se pune această problemă. În momentul de față, nu.”
Explicația este simplă: compania are în continuare nevoie de infrastructura de producție pentru lucrări de dimensiuni mari.
O macara de 120-130 de tone nu este decor industrial
Un argument concret îl reprezintă capacitatea de ridicare existentă în hale.
Managerul UCMH amintește că dispune de macarale capabile să ridice 120-130 de tone, capacitate indispensabilă pentru lucrări precum cea realizată pentru Porțile de Fier 1.
În cazul unui rotor de aproximativ 300 de tone, infrastructura industrială nu este un detaliu, ci o condiție esențială pentru executarea proiectului.
De aceea, ideea că astfel de hale ar putea fi pur și simplu eliminate nu se potrivește cu strategia actuală a companiei.
De la 14.000 de angajați la o industrie care încearcă să renască
Dimensiunea schimbării este însă uriașă.
UCM Reșița a avut în anii 80-90 aproximativ 14.000 de angajați!
Astăzi, realitatea este cu totul alta.
Managerul vorbește despre aproximativ 100 de oameni pe anumite platforme, în timp ce compania încearcă să-și reconstruiască treptat capacitatea de producție.
Diferența dintre cele două epoci este uriașă, însă comparația trebuie făcută cu o industrie schimbată radical și cu tehnologii care au redus necesarul de personal.
Provocarea actuală nu este doar să existe locuri de muncă, ci să existe specialiști capabili să lucreze cu tehnologia industrială modernă.
Iar aici se întâlnesc cele două mari teme ale strategiei UCMH: investițiile și oamenii.
România înaintea exporturilor
UCMH a fost contactată inclusiv pentru proiecte externe, între care realizarea unor hidroagregate în Irak.
Compania a ales însă, pentru moment, să nu meargă pe această piață.
Motivul este concentrarea asupra proiectelor din România și asupra necesarului de modernizare a infrastructurii hidroenergetice naționale.
În paralel, UCMH continuă colaborările externe pentru furnizarea de componente și servicii specializate, inclusiv cu parteneri din Italia, Cehia, Spania, Franța, Serbia și Republica Moldova.
Strategia pare clară: consolidarea capacității interne înaintea unei eventuale ofensive pe piețele externe.
Iar pentru Reșița, poate cel mai important semnal este că halele industriale nu sunt privite de actuala conducere ca niște relicve ale trecutului, ci ca infrastructură necesară pentru proiectele care vin.
Sergiu TABAN
