Uite, mamă, trec soldații!

Ziua Națională a României este sărbătorită la 1 decembrie, iar această dată, stabilită printr-o lege promulgată în 1990, marchează un moment important din istoria românilor, cel în care Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei cu România, în 1918.

La 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a Românilor, lucrările finalizându-se cu Hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu România, votată în unanimitate.

O unire pașnică, o adunare generală în care românii din toată țara au venit pe jos, călare sau cu căruțele fluturând drapelul tricolor. E drept că această Unire vine după participarea României la războiul de independență (1877 – 1878) și o renaștere a sentimentului de apartenență la o „Românie Mare“. La Alba Iulia a fost o sărbătoare acum 104 ani. De ce trebuie să ne încordăm acum mușchii? Să arătăm lumii (precum China și Coreea de Nord) ce pricepuți suntem noi și ce dotări (în tehnică militară) de ultimă oră avem noi?

Peste 1.500 de militari și specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, SRI, Serviciul de Telecomunicații Speciale şi Administrația Națională a Penitenciarelor vor participa joi, 1 Decembrie, la Parada militară organizată la București cu ocazia Zilei Naţionale a României. Militarii români vor avea la paradă aproximativ 120 de mijloace tehnice, dintre care 40 de aeronave.

În plus, la Parada militară vor defila și aproximativ 150 de militari străini, în cadrul unor detașamente din Belgia, Franța, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Portugalia, Statele Unite ale Americii și Țările de Jos, precum și militari reprezentând țările aliate contributoare la structurile NATO de pe teritoriul României și aproximativ 25 de mijloace tehnice, inclusiv aeronave de luptă din Canada, Italia, Spania și Statele Unite ale Americii.

Oau… Vor fi în tribune oficialitățile statului, în frunte cu (ghinion) președintele Iohannis, suita de generali cu 2, 3 sau o pleiadă de stele pe umăr (majoritatea făcuți la apelul de seară), iar de-a lungul bulevardului mii și mii de copii, părinți, bunici, veniți cu „ăla micu“ să exclame: „Uite, mamă, trec soldații“.

Întrebarea e…DE CE? Qui prodest? Suntem mai siguri pe noi? Avem mai multă credibilitate? Inspirăm mai multă frică (pentru descurajarea unui eventual adversar, desigur)? Cred că noi umblăm, cu izmana ruptă-n fund și ne dăm mari, pe principiul; „bluji am, jeacă am, pot să ies pi bulivard“. Cam așa și noi.

Aici sunt două aspecte semnificative din punctul meu de vedere. Primul e acela că le insuflăm copiilor un sentiment de ură împotriva altora. „Când crești mare, poți și tu să te faci soldat, să mergi la război și să…omori oameni“. Pe bune? Asta e educația noastră pentru ei? Și nu vorbesc de câteva mii de copii ce vor fi prezenți, ci și de mulți alții care vor privi defilarea la televizor.

Pe de altă parte, cred că ne place să ne lăudăm; să fim ca bănățeanul „fruncea“. Să ne lăudăm cu ce? Cu MIG – 21, acele aeronave care „ară“ ogoarele României? Cu F-16 second hand de peste o jumătate de miliard de euro? Cu fregatele și corvetele a căror licitație s-a lăsat cu „cântec“ la DNA? Ori să ne lăudăm că transformăm pensiile militare (de serviciu) în pensii speciale, asemeni parlamentarilor, primarilor și a altor „tăietori de frunză la câini“?

Cu ce să ne lăudăm? Din câte știu eu (și nu cred să greșesc) suntem singura țară din fostul bloc comunist care mai avem astfel de parade, iar din țările membre NATO, mai e Franța. Mă rog, ei ar cam avea cu ce să se laude (sic).

Vrem să îndreptăm tinerii spre cariera militară? Nimic mai simplu: salarii atractive, pensii decente, condiții bune, dotări pe măsura zilelor noastre, la standarde NATO și cu siguranță tinerii se vor înrola; dar așa?

Am tot respectul pentru militarii armatei române. Ce nu înțeleg e de ce trebuie să ne dăm mai catolici decât Papa? De ce vrem să epatăm când noi ne scobim găurile din bocanci de foame? Nu suntem pregătiți pentru un război, în condițiile în care (teoretic) orice e posibil cu un Putin la frontiera de nord și în Marea Neagră.

Am distrus industria de apărare (pardon, am pus-o în conservare, adică… tot aia e), am renunțat la serviciul militar obligatoriu, am făcut generali peste generali, le-am dat pensii cu adevărat speciale și ăștia (majoritatea, nu toți) nu au tras un singur cartuș în viața lor și habar nu au de cum arată real, un tranșeu.

Dar noi vrem paradă militară; nu contează că ne costă și asta, dacă „norodul“ o cere, paradă să avem. Norodul ăsta mai vrea și altceva decât „Uite mamă, trec soldații“; mai vrea și altceva decât politicieni veroși, tunuri de miliarde și hocus-pocus prin sălile de judecată. Ar vrea, dacă e cu putință, puțină decență și multă dragoste pentru țara asta; asta doar dacă e cu putință.

Dan AGACHE