Update: Consilierul județean Ovidiu Bistrian a dorit să răspundă la mesajul oferit pentru Reper24 de antreprenorul Romeo Dunca.
„Am văzut reacția domnului Dunca la problema ratracului. Mesajul meu este foarte simplu: nu îmi doresc scandal și nu mi-am dorit niciodată.
Domnule Dunca, acel ratrac nu avea ce să caute, pe vremea aceasta, cu șenile de zăpadă, într-o arie protejată. Din punctul meu de vedere, legea este clară, iar natura trebuie respectată.
Eu am ales să fiu corect față de natură și față de oamenii care iubesc muntele. Dumneavoastră spuneți că îmi doresc doar spectacol și că aș fi putut să vă sun. Dar să vă sun să vă spun ce? Că urmele de șenile, de la Șeroni până la Cuntu, nu sunt în regulă?
Îmi pare rău că, în loc să acceptați că s-a greșit și că natura a fost afectată într-un mod evident, tot eu sunt prezentat ca omul rău, ca omul care caută spectacol.
Nu este vorba despre scandal. Este vorba despre respect pentru lege, pentru munte și pentru ariile protejate.
Cred că, înainte de orice atac politic sau personal, era normal să existe o explicație și, mai ales, scuze pentru ceea ce s-a întâmplat“, a ținut să transmită Ovidiu Bistrian, la rândul său un iubitor și apărător al naturii din arealul Muntelui Mic.
Într-o țară în care autostrăzile sunt mai degrabă concepte filosofice, iar trenurile au nostalgia secolului trecut, iată că Banatul Montan reușește, totuși, să livreze un nou episod de… infrastructură: un ratrac abandonat strategic pe un traseu turistic. Nu oricum, ci fix cât să transforme o drumeție de familie într-un exercițiu de alpinism cu copii în brațe.
Sesizarea cu ratracul care blochează traseul a venit chiar de la consilierul județean Ovidiu Bistrian și îl vizează pe fostul șef al Consiliului Județean, omul de afaceri Romeo Dunca. Decorul? Pitorescul Muntele Mic, cu extensie spre Munții Țarcu, unde natura dăruită cu atâta frumusețe de Dumnezeu întâlnește… mecanica defectă.
Muntele Mic poate însemna ieșire în natură cu familia, cu iubita, aer curat, traseu marcat. Un scenariu aproape suspect de perfect pentru România. Dar, pentru că realitatea nu suportă astfel de excese de normalitate, apare elementul-surpriză: un ratrac de mari dimensiuni – știți despre ce vorbim, acel utilaj de bătătorit zăpada, parcat regulamentar… fix în mijlocul traseului.
Nu pe margine. Nu discret. Nu timid, așa cum avea să se supere consilierul județean Bistrian.
Ratracul e exact acolo unde trebuie să fie omul și rucsacul, nu șenila și motorina.
„Nu am putut trece cu copiii”, spune Bistrian, într-o declarație care ar putea deveni motto-ul turismului românesc: „Explorează natura… dacă reușești să treci de utilaje.”
Urmează inevitabilul episod de morală publică. Bistrian, fostul coleg care l-a susținut pe Dunca în 2024, are tonul unui om care a votat cândva cu speranță, ridică o întrebare simplă și, aparent, exotică pentru administrația locală:
Cum putem vorbi despre respect pentru munte… dacă îl folosim pe post de parcare?
Întrebarea nu e retorică. E doar… incomodă.
Dunca, enervat de faptul că Bistrian putea forma numărul său de telefon, dar a preferat show-ul!
Replica lui Dunca a venit scurt, pragmatic și ușor iritat, ca o cheie de 14 aruncată într-un motor:
„Problema e simplă, dar Bistrian „vrea spectacol”, dixit Dunca.
Ah, desigur. Clasicul conflict românesc: realitatea versus percepția. Sau, mai exact, utilajul defect versus reacția publică.
Dunca explică și șaiba de la curbutori: ratracul nu e abandonat, ci doar… temporar indisponibil. O șenilă ruptă, o mică pauză tehnică de vreo săptămână și ceva, nimic ieșit din comun pentru un obiect de câteva tone plasat pe un traseu turistic. Avem și foto trimis de omul de afaceri montaniard, cu șenila care a creat întreaga situație…
În plus, utilajul are și o poveste emoționantă: a stat 14 ani pe Nedeia și acum era în plin proces de „repatriere”. Practic, nu e un obstacol, e un migrant-gigant tehnologic cu probleme la frontieră.
Și aici apare frumusețea situației: doi oameni care, teoretic, iubesc muntele, dar care se ceartă nu despre cum să-l protejeze, ci despre cine trebuia să dea telefonul.
Pentru că, în România, orice problemă publică poate fi rezolvată dacă „mă suna”.
Nu contează că e pe traseu, în văzul tuturor. Important e că n-a fost discutată în privat.
Între timp, muntele rămâne acolo. La fel și ratracul.
Turiștii ocolesc. Copiii sunt cărați în brațe. Iar dezbaterea se poartă la nivel înalt, unde fiecare are dreptate, doar că pe altă frecvență. Romeo Dunca spune că mai sunt trasee ocolitoare în imediata apropiere.
Poate că adevărata lecție nu e despre utilaje sau trasee, ci despre o tradiție solidă:
în România, chiar și natura trebuie să facă loc… improvizației.
Sunt sigur că ratracul va fi, probabil, reparat. Traseul va fi, în cele din urmă, eliberat.
Dar spectacolul… eh, acela sigur rămâne…
Sergiu TABAN
Eram tentat sa scriu că incidente se mai pot întâmpla și o senilă ruptă înseamnă că ratracul nu poate înainta, dar mi-am amintit că în zonă e o arie protejată ce face parte din natura2000.
Acum sa vedem ce zic multiplele agenții de mediu și jandarmeria montană.
Primitivul politician duncean va fi incălțat cu o amendă care să îl facă să inteleagă că nu e pe domeniul lu’ măsa, sau va fi lăsat să zburde pe tarla ? Suntem o tară cu apucături medievale unde legea se aplică preferențial și unde leprele prosperă. Ar trebui sa i se confiște stricăciunea și să îl ducă la fier vechi pentru recuperarea prejudiciului. Plus amenda care sigur că gibonul nu o va plăti.
Deci gibonule, dacă te sunăm să iți atragem atenția că deranjezi, te vei conforma și tu ca tot omul? Lasă-mă numărul sa te sun că am să-ți zic un pomelnic.