Ziua ursului este sărbătorită în România și de către alte popoare europene la 2 februarie, la aceiași dată cu Ziua marmotei, marcată în zone din Statele Unite ale Americii și Canada.
În calendarul popular, zilele dedicate ursului sunt numeroase: Macavei (1 august), Martinii de Toamnă (12-14 noiembrie), Martinii de Iarnă (1-3 februarie), Ziua Ursului (2 februarie) și Sâmbăta Ursului (o săptămână înainte de Moşii de Florii).
În tradiția românească, Moș Martin este mai degrabă folositor decât dăunător omului. La naștere, moașele ungeau nou-născutul cu untură de urs ca să crească voioși și sănătoși, iar copiii mai mari erau afumați cu păr de urs ca să scape de boala numită „sperietoare”.
Bărbații se lăsau călcați de urs primăvara ca să nu îi mai doară spatele sau purtau colți de urs ca talisman. În zilele lui de celebrare de peste an se evita pronunțarea numelui ursului sau, la nevoie, se folosea un eufemism: Moș Martin, Ăl Bătrân sau Moșul.
În tradiția populară, data de 2 februarie sau Ziua Ursului e luată drept reper al sosirii primăverii. Se spune că în această zi, ursul iese din bârlog să-și dezmorțească oasele după hibernare. Dacă va fi soare și vreme frumoasă, ursul își vede umbra, se sperie și fuge înapoi în bârlog, unde va mai sta 45 de zile (până la jumătatea lunii martie) și abia atunci se spune că va începe primăvara.
Dan AGACHE
